Manifest Citeste si da mai departe!

Despre citit. Sau simplu manifest pentru lectură

de Bedros Horasangian

Hm! Ce să spui despre citit cînd toată lumea scrie? Ce să glosezi în marginea cititului cînd toată lumea – mă rog, o felie consistentă din umanitatea din preajmă – trăncănește? Ce să mai adaugi la arta cititului cînd scrisul și vorbitul – procedee mult mai lucrative și avînd șanse mari de recupera material timpul risipit – sunt la ordinea zilei? Desigur, în dezordinea lumii în care trăim. In univers. In lume. In România, mai intens parcă. Vorbitul și scrisul bat orice alt fel de comunicare. “ Viorica, te iubesc!”,”OK, scrie-mi/fă-mi un proiect!”. “Gicule, ai vorbit cu Ciupitu pentru mașina de spălat?”, “Aoleu, am uitat, o să-i dau un SMS!”. Producerea de mesaje a devenit cea mai răspîndită formă de comunicare.       Dă-mi un bip, dă-mi un semese, îți dau un email, un fax, mai știu eu ce.

Și cititul ?

Copiii învață mai întîi să scrie. Primele litere. A. M. Am și ma. Apare apoi mama. Cel puțin așa am apucat eu. Acum s-ar putea să fie altfel. Nu știu. Dar ce știu în mod cert, ca să nu lungim pelteaua – oare chiar știți ce este pelteua, dacă v-ți îndopat de mici doar cu MARS și SNICKERS ? – legat de vorbit și de scris.

Da, putem striga în gura mare, pentru cine vrea să audă și să simtă altfel, forța literelor care devin cuvinte.

CITITUL este mult mai important decît scrisul. CITITUL, cel puțin pentru mine, este mai important decît orice pe lumea asta. Dacă dispar cărțile – cum preconizează mahărul cel mai al lumii electronice, dar sper să se înșele, eu țin două degete încrucișate, să fie zbîrca ( știti cei zbîrca?, puneți mîna și găsiți pe google) – tot mai rămîne cîte ceva de citit. Vom citi, scris cu degetul pe nori “Marcela te iubesc!”,” Semnează și tu pentru Roșia Montană” sau “Nu ne vindem țara!” Vom apela la miliardele de cărți deja tipărite și care fac de multe ori ca viața noastră să devină suportabilă. Dincolo de praful care se adună prin bibliotecile fiecăruia. Citim fel de fel de cărți dintr-o anume bucurie de a ne bucura. Sau ca să nu pierdem această bucurie. Avem de ales. Că sunt mic și beau lăptic, că sunt pensionar voinic și nu am bani pentru un rom mic. Să zicem. Am improvizat. M-aș bucura enorm dacă aș afla cumva că acest manifest pentru citit a fost apreciat, și acum cu mic cu mare toată lumea s-a pus pe citit. Nu se mai uită lumea la teve să vadă ce mai e prin Piața Universității, nu se mai joacă adolescenții de azi precum pionierii de ieri – la un știu care club se făcea caterincă de copiii de ieri cu cravate roșii la gît, hm, nu am gustat miștocăreala, copiii sunt copii, că trăiesc ei in capitalism sau comunism, etc – cum ziceam, m-aș bucura să aflu că numărul de cititori de CĂRȚI a crescut cu 20% după aceste apel-manifest pentru citit. Căci cititul doar al SMS-urilor sau al reclamelor lumioase sau întunecoase ne oferă bucurii efemere. Mai cumpărăm eventual o rochie cu 75 % reducere sau niște izmene – că tot e frig acum – flaușate 3 la 20 de RON în loc de 1o RON bucata. Mă rog, exemplele se pot multiplica. Dar să ții în mînă o carte, s-o întorci pe toate fețele, s-o răsfoiești alene citind pe sărite sau nelăsînd-o dn mînă pînă n-o termini, “Georgiana, treci la culcare. Ai citit destul?”, ”Bine, mama, voiam doar să știu ce s-a întîmplat cu Ana Karenina și de s-a aruncat în fața trenului!”

 Și tot așa. Puteți face singuri liste de lecturi preferate. Cărți. Autori. Avem la îndemînă fel de fel de bunătăți. Înclusiv benzi desenate sau audiobookuri. După care, personal, nu mă dau în vînt. Mă rog, este dreptul și plăcerea fiecăruia să opteze. Sigur că poate ne facem iluzii cu această poftă nesățioasă pentru citit. Sigur că se poate trăi, deseori foarte bine, și fără citit.( Incercăm să ne imaginăm o discuție despre ultimele lecturi dintre Dnii Gigi Becali și Viorel Lis, că tot sunt ei mereu prezenți pe micile ecrane toată ziulica, dar gîndul se spărie, vorba cronicarului…) Sigur că putem trăi foarte bine și fără scris. Dovadă, diverși cetățeni români care conduc mașini de zeci de mii de euro fără să știe să scrie sau să citească. Povestea asta e tare. Ar merita scrisă. Eventual și citită. Am mai și rîde nițel. Chestia cu rîsul e legată și de citit. Una e hihihihi, iar alta e hăhăhă?

Ați priceput diferența? Dacă nu, o să mai citim cîte ceva și vom desluși și ce nu sare în ochi din prima.
Lectură plăcută vă dorim. Citiți orice, tot rămîneți cu ceva, dar citiți!

sursa