Un fragment pe care l-am ales ca să ne mai înveselim
Autorul, fost călugăr, scria la 1928 cum petreceau călugării în mânăstire, făcându-şi diverse farse. Pe vremea aceea nu se pomenea călugăr la teatru sau la cinematograf ori la altă distracţie.
“Pleacă Iachint Derlescu într-o zi, după vecernie, împreună cu prietenul său Caprăroşie, la un cunoscut al lor de pe Colentina. Noi simţim că au să se întoarcă târziu şi punem la cale o drăcie.
…Cunoşteam un sacagiu şi vorbim cu el să vie cu gloaba, când s-o însera, ca s-o băgăm în chilia lui Iachint. Că n-avea ce mobilă să-i strice. Cheie potrivită a avut unul din noi, dar era cam ruginită şi cât p-aci să stricăm broasca omului.
Când s-au întors ei din oraş, erau ceasurile trecute de zece. Noi îi pândeam şi, cum le-am auzit paşii, ne-am lipit de zid, în întuneric. Caprăroşie intră în chilia lui. Iachint, cum bagă cheia în broască şi face puţin zgomot, aude nechezat de cal. Stă el, mai trage cu urechea, apoi încearcă iar să descuie. Îndată auzim hărmălaie mare şi un nechezat de nici nu credeam că e de la gloaba sacagiului…Mihoho!…Mihoho!…
Bietul Iachint se duse la Caprăroşie:
- Măi frate, mi se pare că nu e lucru curat la mine în chilie.
- Ei, aşi!
- Crede-mă, frate !
Atunci, îi vedem că se apropie amândoi de uşă. Cum crapă uşa, o şi închid la loc. Gloaba necheza şi da cu picioarele de parcă o înţepa strechea sub coadă.Mihoho! Mihoho! Tronc !
- Dracu, Derlescule !
- Ptiu, ptiu, ptiu ! face Iachint, închinându-se.
Noi ne prăpădeam de râs. Bietul Iachint, după ce îşi mai veni în fire, începu să bată în uşile noastre:
- Săriţi, fraţilor ! Sculaţi-vă, părinţilor !
Ieşiră toţi călugării. Eu mă fac că ies somnoros:
- Da’ce te-a găsit, Derlescule ? Ai venit beat din oraş să strici somnul oamenilor?
- Cinstite părinte, iartă-mă…e cineva la mine în casă, nechează ca un armăsar.
Ne apropiem noi atunci de uşa lui Iachint şi începem să facem gălăgie:
- Care-i acolo, mă? De eşti om, să ieşi pe fereastra din dos; de eşti duh necurat, să piei îndată !
Dar în casă: mihoho…mihoho…tronc…hodoronc !
Tocmai atunci iese şi sacagiul, după cum aveam vorbă şi începe să se vaiete:
- Cinstiţi părinţi, nu cumva aţi văzut iapa mea p-aici ? Vai de mine şi de mine, ce să mă fac eu? Mi-au furat-o hoţii…O să-mi moară copilaşii de foame, că alta n-am putere să-mi cumpăr…
Iar în chilie la Derlescu, ca la poruncă: mihoho şi tronc !
Sacagiul aude:
- Iii, Doamne, e guriţa iepşoarei mele !
Deschide repede uşa, iapa dă buzna afară: miihohohoho !…miihohohoho !…
Sacagiul o apucă de gât şi o sărută:
- Mânca-te-ar taica să te mănânce !…Ce era să-mi faci, părinte Iachint? Te-ai fi bucurat la un sărac ca mine, ai? Mă duc la poliţie !
Atunci n-am mai avut răbdare şi ne-am dat pe faţă. Iachint a răsuflat uşurat:
- Asta nu e glumă, cinstiţi părinţi, asta e pusă la cale de Diavolul!“
Când s-au întors ei din oraş, erau ceasurile trecute de zece. Noi îi pândeam şi, cum le-am auzit paşii, ne-am lipit de zid, în întuneric. Caprăroşie intră în chilia lui. Iachint, cum bagă cheia în broască şi face puţin zgomot, aude nechezat de cal. Stă el, mai trage cu urechea, apoi încearcă iar să descuie. Îndată auzim hărmălaie mare şi un nechezat de nici nu credeam că e de la gloaba sacagiului…Mihoho!…Mihoho!…
Bietul Iachint se duse la Caprăroşie:
- Măi frate, mi se pare că nu e lucru curat la mine în chilie.
- Ei, aşi!
- Crede-mă, frate !
Atunci, îi vedem că se apropie amândoi de uşă. Cum crapă uşa, o şi închid la loc. Gloaba necheza şi da cu picioarele de parcă o înţepa strechea sub coadă.Mihoho! Mihoho! Tronc !
- Dracu, Derlescule !
- Ptiu, ptiu, ptiu ! face Iachint, închinându-se.
Noi ne prăpădeam de râs. Bietul Iachint, după ce îşi mai veni în fire, începu să bată în uşile noastre:
- Săriţi, fraţilor ! Sculaţi-vă, părinţilor !
Ieşiră toţi călugării. Eu mă fac că ies somnoros:
- Da’ce te-a găsit, Derlescule ? Ai venit beat din oraş să strici somnul oamenilor?
- Cinstite părinte, iartă-mă…e cineva la mine în casă, nechează ca un armăsar.
Ne apropiem noi atunci de uşa lui Iachint şi începem să facem gălăgie:
- Care-i acolo, mă? De eşti om, să ieşi pe fereastra din dos; de eşti duh necurat, să piei îndată !
Dar în casă: mihoho…mihoho…tronc…hodoronc !
Tocmai atunci iese şi sacagiul, după cum aveam vorbă şi începe să se vaiete:
- Cinstiţi părinţi, nu cumva aţi văzut iapa mea p-aici ? Vai de mine şi de mine, ce să mă fac eu? Mi-au furat-o hoţii…O să-mi moară copilaşii de foame, că alta n-am putere să-mi cumpăr…
Iar în chilie la Derlescu, ca la poruncă: mihoho şi tronc !
Sacagiul aude:
- Iii, Doamne, e guriţa iepşoarei mele !
Deschide repede uşa, iapa dă buzna afară: miihohohoho !…miihohohoho !…
Sacagiul o apucă de gât şi o sărută:
- Mânca-te-ar taica să te mănânce !…Ce era să-mi faci, părinte Iachint? Te-ai fi bucurat la un sărac ca mine, ai? Mă duc la poliţie !
Atunci n-am mai avut răbdare şi ne-am dat pe faţă. Iachint a răsuflat uşurat:
- Asta nu e glumă, cinstiţi părinţi, asta e pusă la cale de Diavolul!“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu