2012-10-06

Despre calugarii cu umor


Ucenicii Sfantului Antonie de Damian Stanoiu

Ucenicii Sfantului AntonieViata manastireasca a oferit totdeauna conflicte interesante pentru literatura,inca din evul mediu.Numarul scrierilor ce vizeaza clerul catolic sau ortodox  este impresionant  incepand cu Dante Aligheri, Rabelais,Boccaccio,A.France s.a.
Damian Stanoiu -prozator  al unui mediu aparte - are meritul de a fi largit imaginea lumii monahale.
 Cu dialog veridic si verva umoristica este scris si romanul  Ucenicii Sfantului Antonie in care defileaza in fata noastra dialogul celor doi monahi Ghelasie si Ghervasie in jurul ascezei impuse in postul cel mare.
 Autorul nareaza lucruri petrecute in manastire in cea dintai zi apostului mare in care monahilor le era ingaduit sa manance numai seara o bucata de varza.Cei doi motani Nastase si Matei , supusi si ei aceluiasi post negru, ispititi de miros, pornesc - in ''control"- prin camarile mai multor persoane insemnate ale sfantului lacas. Ceea ce vad ei contrazic atat regulile "institutiei" cat si pietatea  afisata pe chipurile preacucernicilor .Schimnicul Antonie, care traieste zice-se , numai cu "paine si ceapa", e gasit de unul din motani hranindu-se in ascuns cu paine si slanina, in vreme ce si ceilalti frati calugari faceau acelasi lucru.Isaia se ospata cu paine si oua rascopte, iar parintele Acachie mananca paine si branza. Scena cea mai graitoare o ofera chilia staretului. In vreme ce un ucenic explica unor vizitatori de la oras ca preacuviosul Gherasim nu poate fi vazut la fata, deoarece de trei zile, "sta retras", "se roaga si mediteaza",de la mai marii obstii veneau :"sunete de tacamuri" si 'indemnuri la mancare", iar parintele staret strecura in camara lucruri mai putin duhovnicesti: "un purcel fript la tava".
 Finalul povestirii  contine o evidenta satira la adresa calugarilor care iau infatisarea de mari martiri. Cei doi monahi Chelasie si Ghervasie, care au pus in post si pe bietele animale, caci ,dupa ei sta scis in Vechiul Testament ca si oamenii si dobitoacele sa nu guste nimic in acest timp, tin piept ispitelor diavolicesti pana seara cand, nemaiputand rabda de foame, unul "infipse furculita in coastele platicii",iar celalalt "in coada".Apoi "baura si pristina , mancara si carnatii, iar la urma inghitira si icrele." Fapta lor este pedepsita de sobor pentru a servi drept pilda "celor slabi". Dar vinovatii, dupa ce primira cu "smerenie si supunere " canonul, vazandu-se in  chilie, au pus "sa prefaca o stiuca in ciorba si un crampei de carnat in friptura".
 Calugarii din scrierile de mai sus, ca de altfel si alte personaje se comporta ca niste oameni obisnuiti invesmintati in haine monahale.


 Pentru a savura dialogul  si umorul intepator al autorului o recomand .

Niciun comentariu: