versuri via facebook

Cămătar de vise

Sunt cămătar de vise – dobândă mare cer
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer...
Iubito, într-o lume ursuză-ntunecoasă –
Eu îţi vorbesc de-o alta – senină, luminoasă.

Ştiu, te îmbăt cu vise iţite dintr-un vis
Pe care, odinioară, din teamă de plictis –
L-am făurit în zile scăldate-n praf de-azur,
Pe când priveam viaţa prin diamantul pur

Al inocenţei care, treptat, m-a părăsit
Şi-n vălmăşagul vieţii, sălbatic, m-a zvârlit.
Dar mi-au rămas în suflet, pierdute-ntr-un ungher,
Crâmpeie de visare, ce n-au pierit – nu pier.

Puţine-s şi firave – de aceea greu le dau
Şi, poate, tot de-aceea, dobândă mare iau:
Surâsuri, şoapte tandre, sărut şi-mbrăţişări –
Căci sunt sătul de ură – sătul sunt de ocări.

Mi-e veacul plin de zgură şi mult prea mohorât
Şi zilele mi-s pline de searbăd şi urât...
Deci, ca să scap de silă, tristeţe şi amar -
Făcutu-m-am de vise, iubito, cămătar.

Cămătăria asta, mă face câteodat’,
Când cer dobândă mare – cel mai bogat bărbat
Deşi, dintodeauna, doar vise îţi ofer –
Plăteşti cu drag dobânda, cam mare, ce ţi-o cer.

...Sunt cămătar de vise, dobândă mare cer -
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer;
Iubito, hai, plăteşte – scadenţa a sosit –
Afară-i frig, e ceaţă şi iarna a venit...

Din volumul "IMN IUBIRII"