Imnul Romaniei, NECUNOSCUT.

 sursa
Cluj


Scandalul imnului intonat de Marcel Pavel la inaugurarea National Arena a fost unul care a cuprins întreaga Românie. Nerostirea versului “triumfător în lupte, un nume de Traian”, a fost explicată de cântăreţ în primă etapă drept o încercare de a evita orice interpretăre politică. Majoritatea polemicilor din spaţiul public nu i-au luat apărarea lui Marcel Pavel, care apoi şi-a explicat incompetenţa nerespectării imnului prin faptul că “ar fi crezut el” că publicul ar fi cunoscut mai bine anumite versuri. Cântăreţul, alături de Federaţia Română de Fotbal (FRF), organizatorul evenimentului de inaugurare a National Arena, au primit o amendă de 5.000 de lei.
Raportarea la zeul Cristian Teodor Popescu este unicul gând pe care îl are în minte primarul municipiului Huedin, Mircea Moroşan, care nu prea cunoaşte cine a scris imnul.
„Pai acum mă luaţi aşa. Nu vă pot răspunde. Teoretic l-am cântat de câteva ori. Sincer vreo 8 ( n.r. strofe are în componenţă imnul naţional, când de fapt are 11). Păi teoretic ar trebui sa se cânte cel puţin 2 de obicei (n.r. de obicei se cântă patru în variantele oficiale). Lăsaţi-mă, domnule, cu chestiile astea. Ar fi culmea. Daca mă luaţi cu infrastructură cu apă şi canal discutăm, dar aşa nu pot discuta că sunt într-o discuţie privată acum. Ce presă de scandal faceţi? Numai presă de scandal în ziua de astăzi se face. Nu ştiţi că CTP a zis că este prea greu imnul şi că ar trebui schimbat? Când o să ajungeţi ca şi CTP mai vorbim”, a declarat Mircea Moroşan, primarul municipiului Huedin.
O strofă în plus de la Gurzău
 „Andrei Mureşanu. Ei, acum. Şi anul şi data şi luna. Aaa..nu vă supăraţi. Dacă aveţi să îmi puneţi întrebări aş vrea să mi le puneţi în scris. Genul ştii şi câştigi. Mai puteţi să mă întrebaţi şi câte strofe şi câte pot să vă spun este că nu s-a respectat linia melodică. Că s-a repetat de două ori o strofă, lucru care m-a dezamăgit. Imnul naţional nu îl poate intona mai pur şi mai corect decât un ardelean. Un ardelean poate cânta cu cel mai mult suflet imnul.  Câte strofe? Din ce îmi aduc eu aminte sunt 12. Nu sunt sută la sută”, a declarat Adrian Gurzău.

 „Cine a scris? Andrei Mureşanu. Muzica se spune că Anton Pann, nu este sigură treaba. Aici s-ar putea să mă fi prins. Şase sau şapte. Foarte bine că l-au modificat. Pentru că 99 la sută din populaţie nu ştie . Făcea o confuzie între Traian Băsescu. Are dreptate EBA. Îi dau dreptate lui EBA, dar dau dreptate şi organizatorilor că au scos versul pentru că cu siguranţă erau cu huiuduieli. Ceea ce nu avea rost”,consideră deputatul liberal Horea Uioreanu.

„Pauză. Lăsaţi-mă să mă gândesc 5 minute. Nu Aron Pumnul, staţi să mă gândesc un pic. Stai, stai stai. Nu îmi vine acum în minte. Nu ştiu . S-a respectat chestiunea asta. Ce a fost pe stadion a fost şi sancţionat şi se face mult caz pe cazul acesta. Vreau să cred că nu se va mai întâmpla. Mi s-a părut cât se pare de anormal”, susţine Daniel Buda.
Polemici prea profunde pentru Lăpuşan
Suntem curioşi cum va reuşi vreodată stângă să conteze în politica de pe Someş atât timp cât liderii formaţiunii social-democrate cred că ei dictează întrebările şi se dau mari cunoscători ai imnului fără să ştie câte strofe are imnul.
„Andrei Mureşanu. Anton Pann. (n.r. răspunzând la întrebările legate de cine a scris versurile şi muzica la imnul naţional). Eu cunosc foarte bine imnul României. Nu intru în discuţii din astea care nu îşi au rostul. Ştiu câte strofe are, dar nu intru în astfel de polemici pentru că după aia mă întrebaţi şi câte liniuţe are”, a decarat Remus Lăpuşan, liderul organizaţiei judeţene a PSD Cluj.



 „(Râde). De asta m-aţi sunat? Sănătate. La revedere”, ne-a închis rapid Mircea Ilea, şeful Gărzii Financiare din Cluj.
 „Andrei Mureşanu din câte ştiu eu. Aaa… cred că este autor necunoscut. Ori Anton. Dar nu. Bănuiesc că Anton Pann. Stai să mă gândesc. Cred că are vreo 10, 11 sau 12 strofe”, a declarat Mircea Jorj, preşedintele PSD Cluj-Napoca.

Deputatul PDL Petru Călian a reuşit să îi ia apărarea şefului său direct Traian Băsescu, dar nu a reuşit să spună cine a scris muzica pentru imn. Iubirea faţă de şef pare a fi mult mai mare decât de propriile valori ale României.
„În primul rand s-a încălcat o lege în vigoare legea 15 din 1994 care prevede clar ce variantă se poate cânta. Dacă mergem pe varianta scurtă şi atunci vorbim 1,4,11 (n.r. a uitat de 2), sunt prevăzute sancţiuni. Este contravenţie şi sunt prevăzute cu sancţiuni. Ori, cred că s-a ajuns mult prea departe cu politica în România, astfel încât să nu se cânte o strofă din imnul naţional că foloseşte numele de Traian. Este sub orice cotă. Acum degeaba mă întrebaţi pentru că nu vă răspund (n.r. cine a scris muzica). Andrei Mureşanu”, susţine Petru Călian.


„A fost greşeală. Omul a avut emoţii şi s-a pierdut. El nu a cântat cântece aşa de lungi. Eu nu ştiu câte strofe. Dar are peste 10-11. Cântecele astea uşoare are două strofe şi trei refrene. Andrei Mureşanu(n.r. întrebat fiind cine este autorul imnului). Ciprian Porumbescu. Se poate (n.r. după ce i-am zis că autorul muzicii este Anton Pann şi nu Ciprian Porumbescu)”, a declarat Ovidiu Drăgan, primarul municipiului Gherla.



 „Părerea mea este că a făcut o greşeală (n.r. Marcel Pavel) că nu trebuie să se facă o astfel de greşeală la un astfel de eveniment. Eu am citit mai ales prin presa scrisă ce s-a întâmplat, dar îmi pare rău că s-a politizat un imn naţional. Nu comentez (n.r. cine a scris imnul României şi muzica acestuia). Nu ştiu câte strofe are exact, dar le ştiu pe toate şi ştiu şi conţinutul”, comentează Laszlo Attila, viceprimarul UDMR a Clujului.

„În mod normal ar fi trebuit să fie imnul real. Numai nu ştiu ce s-a întâmplat de a repetat din nou strofele fără să ţină cont de varianta oficială. Nu pot să îmi dau seama. Chiar dacă ei spun că spectatorii au vrut altceva. Părerea mea e că nu trebuia să procedeze aşa. Andrei Mureşanu. Muzica nu mai ştiu. Nu îmi amintesc. Vreo 13. Primele două”, consideră deputatul independent Mircia Giurgiu. A sunat înapoi şi a zis: „Nu cumva îi Anton Pann?”


Preşedintele Academiei Române consideră că imnul este unul învechit şi ar trebui schimbat.
„Eu cred că a şi fost taxat pe această întâmplare şi amendat cântăreţul şi am impresia că şi Federaţia Română de Fotbal a fost sancţionată. Legea este clară în această privinţă şi chiar dacă nu este o formulare legală imnul naţional nu poate fi cântat sau modificat la discreţia oricui. Probabil ar trebui reanalizat imnul pentru că nu mai este de actualitate după 100 de ani. Oameni mai pricepuţi ar trebui întâi să analizeze şi apoi să se exprime. Muzica este buna. Nu le-am numărat niciodată (n.r. strofele). Andrei Mureşanu textul. Muzica din câte îmi amintesc Anton Pann”, a declarat pentru Gazeta de Cluj preşedintele Academiei Române, clujeanul Ionel Haiduc.



Senatorul Marius Nicioară merge pe principiul „dacă cineva încalcă legea, toată lumea să o facă” aşa că dacă Primăria Clujului încalcă legea, toată lumea are voie să facă acest lucru.
„Ştiu că primăria Clujului are o variantă care nu este legală (n.r. de cântare a imnului) aşa încât nu consider… Aşa cum primăria Clujului îşi permite, cred că îi acelaşi lucru. Imnul României l-a scris nu Vasile Alecsandri, dar ăsta l-a scris Andrei Mureşanu. Muzica ştiam. Îii…. Ai, uite că ştiam. Staţi că mi-e pe limbă. Îiiiii... (după 1 minut) Anton Pann parcă. Toată lumea credea că a scris muzica Ciprian Porumbescu sau George Enescu. Partea lungă are 12 strofe (n.r. 11 strofe)”, consideră senatorul liberal Marius Nicoară.


Oficialii PSD Cluj îi cer prefectului Clujului să aplice legea privind intonarea imnului naţional şi la Cluj.

    Social-democraţii îi cer prefectului Florin Stamatian ca, în calitatea sa de reprezentant al Guvernului în teritoriu, să aplice legea cu aceeaşi măsură cu care „un coleg al domniei sale de la Bucureşti a aplicat-o zilele trecute pentru intonarea incorentă a Imnului de Stat.”
    „La Cluj, PDL în frunte cu primarul Sorin Apostu, nu respectă Imnul de Stat pentru că la şedinţele de Consiliu Local se intonează doar până la versul „un nume de Traian”. Ştim că directivele clare de la dna ministru Elena Udrea au fost că „noi suntem urmaşii lui Traian. Ai lui Traian Băsescu” dar îi reamintim dlui Apostu că România nu este o dictatură şi legile trebuie respectate şi nu sunt interpretabile. Sorin Apostu politizează imnul pentru a face pe plac consilierilor locali ai puterii care oricum nu trebuie să se concentreze prea tare la şedinţe pentru că ştiu exact la fiecare punct cum trebuie să voteze” a declarat Remus Lăpuşan, preşedinte PSD Cluj.
    „Îi cerem prefectului Florin Stamatian să îl sancţioneze pe Sorin Apostu care permite intonarea imnului naţional într-o altă formă decât cea conformă reglementărilor legale în vigoare. Potrivit Legii 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române", iar conform anexelor strofele care trebuie intonate sunt 1, 2, 4 şi 11.
Hotărârea de Guvern 1157/2001 prevede că intonarea imnului naţional cu alt text şi cu altă partitură decât cele stabilite de lege constituie contravenţie, sancţionându-se cu amendă de la 2.500 de lei la 5.000 de lei. Aceeaşi HG prevede că, atât constatarea contravenţiei, cât şi aplicarea amenzii se fac "de către persoane împuternicite de ministrul Administraţiei Publice, de către prefect sau de împuterniciţii acestuia şi se aplică conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, primarului, preşedintelui Consiliului Judeţean, precum şi persoanei fizice sau juridice vinovate de săvârşirea contravenţiei".
Cifră: 5.000 de lei este amenda pe care a primit-o atât Marcel Pavel, cât şi FRF pentru intonarea greşită a imnului României

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Preoţi, cu cruce-n frunte! Căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!












 sursa
Ialomita

Reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene nu ratează nici o tăiere de panglică, nici o sărbătoare naţională, nici o chermeză, fie ea mai mică sau mai mare, fără a-şi duce, plini de afect, mâna la inimă ascultând intonarea imnului naţional. Din acest motiv, şi pentru că zile la rând media naţională a abordat subiectul imnului, am vrut să vedem cât ştiu politicienii locali despre însemnele naţionale, dacă ştiu să ne spună care sunt strofele oficiale din „Deşteaptă-te române”, dacă ştiu ce reprezintă stema României, când au fost adoptate oficial atât imnul, cât şi stema şi apoi dacă pot spune ordinea în care sunt aşezate cele trei culori, pe steag, începând de la lance.
Ceea ce ar fi trebuit să fie un simplu chestionar la telefon s-a transformat într-un amalgam de răspunsuri, fără legătură cu subiectul, cu o singură excepţie, cea a prefectului Teculescu.
Răspunsuri ocolite, amânate, telefoane închise.
Vă lăsăm să vă delectaţi împreună cu noi, iar pe politicieni îi invităm, pentru că tot a început şcoala, să meargă în clasa întâi, ca să înveţe acolo imnul şi puţină istorie.

Silvian Vasile Ciupercă, preşedintele Consiliului Judeţean:
„Vă pot spune, dar nu în timpul programului…”

Reporter: Bună dimineaţa…
Ciupercă: Bună dimineaţa, spuneţi repede, vă rog…
Rep.: De la „Curierul Ialomiţean” sunt, facem un sondaj printre autorităţile locale şi am vrea să ştim dacă ne puteţi spune care sunt strofele oficiale ale imnului naţional?
Ciupercă: (ezită) … Nu… Nu aşa ceva… Vă pot spune, dar nu în timpul programului… Acum suntem în timpul programului, vă spun după program… Mulţumesc frumos…
Rep.: Spuneţi-ne în timpul programului…
Ciupercă: Nu facem chestionare când oamenii muncesc… Mulţumesc.
Închide.
Pe site-ul Consiliului Judeţean, dar şi pe uşa de la intrare stă scris mare: audienţe Silvian Ciupercă, luni, ora 11.
Dacă domnul Ciupercă este atât de ocupat încât nu ne poate răspunde prin telefon la o întrebare aparent banală, luni dimineaţă, la ora 8.50, am mers să mă înscriu în audienţă. La intrare, două cerbere de la Relaţii cu Publicul, îmi spun:
-La ora 11 nu ştim dacă domnul Ciupercă are audienţe, noi nu-i ştim programul… Dar pentru ce problemă aţi venit? De unde sunteţi? Puteţi să aşteptaţi… Domnul Ciupercă are o întâlnire acum şi după ce se termină puteţi intra, înainte de 11…
Rep.:  Eu vreau să mă înscriu acum şi să intru la 11, când e programul de audienţe…
-(sună pe secretara domnului Ciupercă) Cum vă numiţi?… Da, deci aşteptaţi să vedem ce hotărăsc… Aşteptaţi aici.
Dacă mai trebuia demonstrat, în ultimele 6 luni, conform site-ului CJI, numai 11 persoane au fost primite în audienţă de cei patru mai mari ai Consiliului Judeţean ( un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi un secretar general), asta însemnând o medie de nici trei cetăţeni pentru fiecare, în şase luni.
Contactat telefonic, directorul Ilie Cioacă şi-a cerut scuze în numele subalternelor sale, recunoscând astfel că acestea au abordat greşit situaţia.
Dacă va urma sau nu o schimbare de atitudine rămâne să constatăm şi noi. Cândva.


Ştefan Muşoiu, vicepreşedinte Consiliul Judeţean Ialomiţa:
„Nu am timp de astfel de întrebări…”

Muşoiu: Alo…
Reporter: Bună dimineaţa, de la „Curierul Ialomiţean” vă sun, facem un sondaj printre reprezentanţii autorităţilor locale şi am vrea să vă întrebăm dacă ştiţi care sunt strofele oficiale ale imnului naţional?
Muşoiu: Domnişoară, nu am timp de astfel de întrebări…
Rep.: Vi se pare un subiect neimportant?
Muşoiu: Ăăăă… De la ce ziar ziceaţi că sunteţi?
Rep.: De la „Curierul Ialomiţean”, chiar dacă e mai puţin relevant pentru întrebare.
Muşoiu: Vă aud foarte rău, sunaţi-mă de pe alt telefon…
Închide.

Ioan Martin, vicepreşedinte Consiliul Judeţean Ialomiţa:
„Sunt în concediu, le ştiu, dar nu…”

Martin: Alo…
Reporter: Bună dimineaţa, de la „Curierul Ialomiţean” vă sun, facem un sondaj printre reprezentanţii autorităţilor locale…, mă auziţi?
Martin: Vă ascult…
Rep.: Şi aş vrea să vă întreb dacă ştiţi care sunt strofele oficiale ale imnului naţional şi dacă ne puteţi spune a doua strofă, de exemplu…
Martin: Sunt în concediu, le ştiu, dar nu…
Rep.: Vă ajutăm noi. „Acum ori niciodată…” O puteţi continua?
Martin: … E ostentativ pusă întrebarea. Mulţumesc.
Închide.

Mădălin Teculescu, prefectul judeţului Ialomiţa:
„Imnul a fost cântat pe străzi, în ’89”

Teculescu: Alo, da…
Reporter: Bună dimineaţa, de la „Curierul Ialomiţean” vă sun, facem un sondaj printre reprezentanţii autorităţilor locale şi am dori să ştim de la dumneavoastră care sunt strofele oficiale ale imnului naţional?
Teculescu: Strofele 1, 2, 4 şi 11.
Rep.: Ne puteţi recita strofa a doua, dar fără să vă uitaţi pe net…
Teculescu: (Râde) Nu, fără net…
„Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”
Rep.: Ce reprezintă stema României?
Teculescu: Cele cinci regiuni istorice, un vultur sau acvilă în care sunt inserate capul de bour, ca simbol al Moldovei, un leu, stema Transilvaniei cu turnuri de cetate, stema Dobrogei, cu doi delfini…
Rep.: Ştiţi şi când au fost adoptate imnul şi stema?
Teculescu: Imnul a fost cântat pe străzi în timpul Revoluţiei din ’89, iar stema… Stema nu mai reţin, dar cred că tot în acea perioadă…
Rep.: Şi o ultimă întrebare, dacă ştiţi cum sunt dispuse culorile, pe steag, începând de la lance?
Teculescu: Albastru, galben, roşu…

Valentin Băcanu, viceprimar Slobozia:
„Sunaţi-mă mai târziu”

Băcanu: Alo…
Reporter: Bună dimineaţa, de la „Curierul Ialomiţean” vă sun, facem un sondaj printre autorităţile locale şi aş vrea să vă întreb care sunt strofele imnului naţional şi dacă ne puteţi recita strofa a doua, de exemplu…
Băcanu: A, nu…, deci vă pot spune, dar nu acuma, că sunt ocupat… Sunaţi-mă mai târziu, da… O zi bună!
Închide.
Revenim peste câteva ore.
Rep.: Bună ziua, domnule Băcanu…
Băcanu: Ia spuneţi…
Rep.: Vorbeam despre imnul naţional şi mi-aţi spus să vă sun mai târziu… Vă întrebam de dimineaţă, dacă ne puteţi spune a doua strofă din imnul naţional…
Băcanu: Da…
Rep.: Spuneţi-ne-o…
Băcanu: „Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”
Rep.: Puteţi să-mi spuneţi şi ce reprezintă stema României?
Băcanu: Stema României? Un vultur, o acvilă…
Rep.: Puteţi să-mi spuneţi când au fost adoptate oficial atât imnul, cât şi stema?
Băcanu: Nu ştiu să vă spun lucrul ăsta…
Rep.: Dar cum sunt dispuse de la lance culorile pe steag, ştiţi?
Băcanu: Roşu, galben şi albastru…

Gabi Ionaşcu, primarul Sloboziei:
„La revedere…”

Ionaşcu: Alo, da…
Reporter: Bună dimineaţa, de la „Curierul Ialomiţean” sunt. Mădălina Furiş mă cheamă… Facem un sondaj printre autorităţile locale şi am vrea să vă întrebăm dacă ştiţi care sunt strofele oficiale ale imnului naţional şi dacă ne puteţi recita strofa a doua, de exemplu. Vă ajut eu: „Acum ori niciodată…”
Ionaşcu: (după ce ascultă toată întrebarea) Domnişoară, n-am o relaţie prea bună cu „Curierul Naţional”…
Rep.: Da, dar e irelevant…
Ionaşcu: Bine, la revedere…
Închide, supărat pe „Curierul Naţional”. Domnule primar, noi suntem de la „Curierul Ialomiţean”, poate ne răspundeţi altă dată.

Alexandru Stoica, viceprimarul Sloboziei:
„??????”

Stoica: Mda…
Reporter: Bună dimineaţa, de la „Curierul Ialomiţean” sunt. Mădălina Furiş mă cheamă…
Stoica: Aşa…
Rep.: Facem un sondaj despre…
Închide.
Domnule Stoica, era despre imn întrebarea.


Casetă:
• Imnul de stat al României, „Deşteaptă-te, române”, ale cărur versuri au fost scrise de Andrei Mureşanu, a fost adoptat oficial în ianuarie 1990, după ce a fost cântat pe străzi în timpul Revoluţiei din 1989. Alcătuit din 11 strofe, la ocaziile festive sunt interpretate strofele 1, 2, 4 şi 11:

Strofa 1:
„Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!”
Strofa 2:
„Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”
Strofa 4:
„Priviţi măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
<<Viaţă-n libertate ori moarte!>> strigă toţi.”
Strofa 11:
„Preoţi cu cruce-n frunte! Căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!”

Basescu

Numere -Rachel Ward In curs de aparitie

Atunci când vezi numerele tuturor, viaţa nu este uşoară. Jem nu a ştiut întotdeauna ce înseamnă acele numere, însă acum patru ani, moartea mamei sale în urma unei supradoze de heroină a făcut ca totul să fie mai clar. Numărul pe care Jem îl vede atunci când priveşte pe cineva în ochi nu este nimic altceva decât data morţii acelei persoane. Nu e de mirare că Jem a dus o viaţă de izolare până să îl cunoască pe Spider, un băiat cu totul haotic, dar care e dispus să lupte pentru ea. În timpul unei excursii la Londra, Jem vede moartea în ochii unor turişti, chiar în acea zi. Groaza care o cuprinde odată cu această realizare o face să fugă cât mai departe de acel loc, însă decizia pripită îi propulsează atât pe ea, cât şi pe Spider în capul listei de suspecţi ai atacului terorist ce a urmat imediat. Un thriller de debut captivant, îndrăzneţ, cu un final complet imprevizibil.
 

La jumătatea drumului spre mormânt din seria „Vânătoare nocturnă” de Jeaniene Frost

O fantezie urbană spectaculoasă, care preia tema vânătorii de vampiri abordată dintr-un unghi  inedit, cu propria ei mitologie vampirică  şi mult suspans.

Este povestea lui Cat –  dură şi violentă, şi totuşi vulnerabilă, iar uneori mai încăpăţânată decât ar trebui  –  şi a lui Bones –  vampirul blond cu accent britanic, irascibil şi sarcastic.

Cat este unul dintre cele mai interesante personaje din genul „vampir”, o combinaţie între Sookie Stackhouse şi Buffy. Pe jumătate vampir, născută dintr-o femeie umană violată de un vampir, ea îi vânează pe morţii vii încă de când a împlinit 16 ani şi mama ei i-a spus toată povestea sa, încurajând-o să-şi folosească abilităţile speciale pentru a-i distruge. Cat şi-a intrat în mână şi deja are la activ un număr frumuşel de vampiri omorâţi, când îl cunoaşte pe Bones, care, deşi el însuşi vampir, îi vânează pe cei asemenea lui. Până la Bones, lumea vampirilor are pentru Cat o singură culoare: neagră. Dar acum Bones îi dă peste cap tot universul.

După ce Cat încearcă să îl omoare, dar eşuează lamentabil, Bones face o înţelegere cu ea, şi o învaţă cum să lupte mai eficient şi să devină o momeală perfectă pentru a-şi atrage victimele. Dar pe parcursul lecţiilor, între cei doi se naşte o legătură mult mai profundă decât se aşteptaseră ei… (Rămâne să descopere cititorii toate întâmplările uluitoare ─ şi momentele fierbinţi ─ prin care trec cei doi!)

E o poveste care te captivează, cu personaje minunate şi bine conturate. Bones este pur şi simplu delicios, iar atracţia dintre cei doi –  de-a dreptul magnetică.

Clipe tensionate, pline de acţiune, care se întrepătrund cu momente romantice şi cu mult umor: dragoste, aventură şi dramă ─ iată o combinaţie captivantă şi total irezistibilă.

Biblioteka

Comoara marelui han Clive Cussler In curs de aparitie

Şi de data aceasta, acţiunea se petrece într-un cadru mai mult decât
exotic. De la lacurile îngheţate din Siberia până la nisipurile
fierbinţi ale deşertului Gobi, Dirk Pitt şi Al Giordino au parte de
aventuri şi pericole pe măsură ce adună dovezi despre o misterioasă
comoară din Shangdo, Mongolia.
O lectură care te ţine cu sufletul la gură, o nouă dovadă că, atunci
când vine vorba de romane de aventuri, nimeni nu îl întrece pe Clive
Cussler.

 

SUPRANATURAL, volumul 2 al seriei PARANORMAL de Kiersten White

Evie ajunge să trăiască viaţa normală pe care şi-a dorit-o, dar descoperă uluită că este oarecum… plictisitoare. Tocmai când începe să ducă dorul zilelor petrecute la Agenţia Internaţională de Securitate pentru Paranormali, i se oferă şansa să lucreze din nou pentru aceasta şi acceptă. Însă misiunile dezastruoase se ţin lanţ, aşa că Evie se întreabă dacă a ales corect. Când fostul ei iubit silf, Reth, îi face dezvăluiri devastatoare privind trecutul ei, ea îşi dă seama că cele două Curţi ale silfilor pregătesc o luptă care ar provoca haos în lumea paranormală.
Miza? Însăşi Evie!
S-a zis cu normalitatea…

Supernaturally Book Trailer

Micuta tobosareasa de John le Carre la ed. RAO

Charlie, o tânără actriţă frumoasă şi talentată, este atrasă în "teatrul realului" de un ofiţer de informaţii israelian. Forţată să joace cel mai important rol al vieţii ei, Charlie este implicată într-o capcană înşelătoare şi delicată ce are ca scop prinderea unui terorist palestinian care le tot scapă printre degete.  "În urmă cu vreo câţiva ani, Le Carré a afirmat că nu a scris încă romanul cu care ar vrea să fie înmormântat. Poate că acum a reuşit." SUNDAY TIMES  "După părerea mea, romanul este cel puţin tot atât de bun precum cea mai reuşită carte a lui." SPECTATOR

Castigator concurs Ocarte

Ei acum castigatorul    Random a decis

Cismaru Denisa-Raluca

Felicitari.

Te rog sa trimiti un mail in 7 zile la adresa bivolarugeorge@yahoo.com cu datele personale(nume,prenume,adresa si numarul de telefon)

Multumesc librariei online Ocarte pentru sponsorizarea acestui concurs.
Nu uitati de superbele promotii care le ofera libraria online Ocarte 

   

         

Litigiul de John Grisham in curand la ed.RAO

Litigiul este o joacă extraordinar de amuzantă, cu genul acela de strategii juridice, lovituri de teatru şi suspans care au făcut din John Grisham scriitorul preferat al Americii. Cei doi parteneri de la Finley&Figg deseori se autointulează o firmă de avocatură de nişă, o "firmă butique". Butique care te duce cu gândul la şic, selectiv, prosper. Dar nu e nimic din toate acestea. În realitate ei sunt doi avocăţei cu o afacere de doi bani, dornici să dea marea lovitură, dar care lucrează în branşă demult prea mult timp facând mult prea puţin. Sunt specializaţi, chipurile, în divorţuri rapide şi cazuri de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, cu un bonus ocazional dacă e vorba şi de coliziune. Schimbarea apare când David Zinc, un avocat tânăr, dar suferind deja de sindromul oboselii cronice, renunţă la cariera sa promiţătoare de la o firmă puternică de avocatură din centru şi li se alătură.

Pastila de ras

Mama lui Stefan cel Bugetar ...

Pe o strada ingusta, intr-un bloc recent,
Unde bate vântul si-i pe jos curent,
Tânara nevasta plânge si suspina
Ca-i oprita apa si nu e lumina.Si ca la serviciu sotul ei iubit
A plecat la 6 si n-a mai venit.

Orologiul suna noaptea jumatate
Jos in bloc la poarta, oare cine bate?
- Eu sunt, mamă soacra, sunt facut covrig,
Vin de la serviciu si sunt mort de frig!
Tânara nevasta fuge sa-i deschida,
Insa din balcon mama soacră-i striga:

- Ora e târzie, esti un derbedeu!
Unde ţi-e chenzina? Nu-ti sunt soacra eu!
- Nu sunt eu de vina, soarta fuse cruda
Am muncit ca boul pe 50% ...!!! 
Am venit acasa sa ma incalzesc
Si sa fac o baie, sa ma odihnesc.

- Ai venit degeaba, îi raspunse soacra,
Fiindca nu-i lumina si-i oprita apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sa mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori...

Sven Hassel autorul romanelor de razboi

Razboiul este definitia ororii perfecte, a ororii in stare pura iar cartile lui Sven Hassel - autorul celebrelor romane Gestapo si Monte-Casino, sunt o geografie amanuntita a spatiului ororii.
 Stalingrad...Monte Casino... coasta Normandiei locuri care vor ramane ca insemne ale razboiului si care Sven Hassel le-a purtat in suflet  cu el, aflandu-se mereu sub taisul Mortii.
 O lume fara lege ,fara iluzii,in care razboiul este semnul  dementei cu o lume de culoarea cenusii.  Ca cenusa e cerul si pamntul in cartile lui Sven Hassel.

Sven Hassel, pe numele său Sven Pedersen, s-a născut pe 19 aprilie 1917, la Fredensborg, în Danemarca. La vârsta de 14 ani a intrat în marina comercială, iar în 1937 Hassel s-a mutat în Germania pentru a se înrola ca voluntar în armată. A luptat pe mai multe fronturi, fiind rănit de mai multe ori. În cele din urmă, a ajuns la gradul de locotenent. S-a predat trupelor sovietice de la Berlin în 1945 şi şi-a petrecut anii următori în diverse lagăre de prizonieri. A început să scrie prima sa carte, "Legiunea Blestemaţilor", în timp ce era prizonier în lagăre.

A fost eliberat în 1949, iar în 1951 s-a căsătorit cu Dorthe Jensen, soţia sa fiind cea care l-a încurajat să scrie despre experienţele sale din război. Prima lui carte, "Legiunea blestemaţilor", a fost publicată în 1953.
În 1957, Sven Hassel a rămas paralizat şi timp de doi ani s-a luptat cu boala. După recuperare, şi-a continuat activitatea de scriitor. În 1964 s-a mutat la Barcelona, unde a trăit până la sfârşitul vieţii. (21.09.2012)

De-a lungul timpului, Sven Hassel a publicat mai multe volume, între care: "Legiunea blestemaţilor", "Blindatele morţii", "Camarazi de front", "Gestapo", "General SS", "Imperiul iadului", "Moarte şi viscol", "Drum sângeros către moarte", "Curtea marţială" şi "Comisarul".

The Racketeer by John Grisham on sale 23 october

Given the importance of what they do, and the controversies that often surround them, and the violent people they sometimes confront, it is remarkable that in the history of this country only four active federal judges have been murdered.

Judge Raymond Fogletree just became number five.

His body was found in the basement of a lakeside cabin he had built himself and frequently used on weekends. When he did not show up for a trial on Monday morning, his law clerks panicked, called the FBI, and in due course the agents found the crime scene. There was no forced entry, no struggle, just two dead bodies—Judge Fogletree and his young secretary.

I did not know Judge Fogletree, but I know who killed him, and why.

I am a lawyer, and I am in prison.

It’s a long story.

Concurs o carte la alegere

Revin cu un concurs pe placul vostru .O carte la alegere ce sa nu depaseasca suma de 50 de lei de pe site-ul cumparaocarte.ro .Site ce are zilnic si saptamanal oferte promotionale.

Cumparaocarte.ro este prima librarie on-line din Romania dedicata exclusiv reducerilor de carte

Pentru a va înscrie trebuie să lăsaţi  un comentariu la aceasta postare , iar comentariul trebuie sa conţină : 
1.Numele complet, 
2.sa urmariti blogul prin GFC, 
3.link ca aţi raspandit vestea despre concurs  (blog,facebook,twitter, etc)

 Câştigătorul este ales prin tragere la sorti.

Vă puteţi inscrie până pe 30 octombrie 2012 ora 20:00

Semnul de arama de Katia Fox

Anglia 1161. Ellenweore are doisprezece ani, este fata unui fierar şi nu-şi doreşte altceva decât să devină şi ea fierar ca tatăl ei. Dar aşa ceva este de neconceput pentru o fată. După ce fuge de acasă, ca urmare a unei descoperiri îngrozitoare, Ellen se deghizează în băiat şi îşi foloseşte şansa: ea îl va însoţi pe un fierar celebru în Normandia unde va învaţa ca ucenicul de fierar Alan, atât meseria mult-dorită, cât şi viaţa de la curte. Dar minciuna pe care şi-a construit viaţa o va ajunge din urmă când se îndrăgosteşte de un tânar cavaler, căruia n-are voie să-i dezvaluie identitatea. Prea târziu îşi dă seama în cine se poate încrede - şi că la curte are un singur duşman, dar care e în stare de orice...

Despre calugarii cu umor

Ucenicii Sfantului Antonie de Damian Stanoiu

Viata manastireasca a oferit totdeauna conflicte interesante pentru literatura,inca din evul mediu.Numarul scrierilor ce vizeaza clerul catolic sau ortodox  este impresionant  incepand cu Dante Aligheri, Rabelais,Boccaccio,A.France s.a.
Damian Stanoiu -prozator  al unui mediu aparte - are meritul de a fi largit imaginea lumii monahale.
 Cu dialog veridic si verva umoristica este scris si romanul  Ucenicii Sfantului Antonie in care defileaza in fata noastra dialogul celor doi monahi Ghelasie si Ghervasie in jurul ascezei impuse in postul cel mare.
 Autorul nareaza lucruri petrecute in manastire in cea dintai zi apostului mare in care monahilor le era ingaduit sa manance numai seara o bucata de varza.Cei doi motani Nastase si Matei , supusi si ei aceluiasi post negru, ispititi de miros, pornesc - in ''control"- prin camarile mai multor persoane insemnate ale sfantului lacas. Ceea ce vad ei contrazic atat regulile "institutiei" cat si pietatea  afisata pe chipurile preacucernicilor .Schimnicul Antonie, care traieste zice-se , numai cu "paine si ceapa", e gasit de unul din motani hranindu-se in ascuns cu paine si slanina, in vreme ce si ceilalti frati calugari faceau acelasi lucru.Isaia se ospata cu paine si oua rascopte, iar parintele Acachie mananca paine si branza. Scena cea mai graitoare o ofera chilia staretului. In vreme ce un ucenic explica unor vizitatori de la oras ca preacuviosul Gherasim nu poate fi vazut la fata, deoarece de trei zile, "sta retras", "se roaga si mediteaza",de la mai marii obstii veneau :"sunete de tacamuri" si 'indemnuri la mancare", iar parintele staret strecura in camara lucruri mai putin duhovnicesti: "un purcel fript la tava".
 Finalul povestirii  contine o evidenta satira la adresa calugarilor care iau infatisarea de mari martiri. Cei doi monahi Chelasie si Ghervasie, care au pus in post si pe bietele animale, caci ,dupa ei sta scis in Vechiul Testament ca si oamenii si dobitoacele sa nu guste nimic in acest timp, tin piept ispitelor diavolicesti pana seara cand, nemaiputand rabda de foame, unul "infipse furculita in coastele platicii",iar celalalt "in coada".Apoi "baura si pristina , mancara si carnatii, iar la urma inghitira si icrele." Fapta lor este pedepsita de sobor pentru a servi drept pilda "celor slabi". Dar vinovatii, dupa ce primira cu "smerenie si supunere " canonul, vazandu-se in  chilie, au pus "sa prefaca o stiuca in ciorba si un crampei de carnat in friptura".
 Calugarii din scrierile de mai sus, ca de altfel si alte personaje se comporta ca niste oameni obisnuiti invesmintati in haine monahale.


 Pentru a savura dialogul  si umorul intepator al autorului o recomand .

FRUMOŞII, cartea a doua din seria URÂŢII de Scott Westerfeld

TOTUL ESTE PERFECT! PERFECT… GREŞIT!

În sfârşit, Tally este frumoasă. Şi are tot ceea ce şi-a dorit vreodată! Arată perfect, are haine splendide, iubitul ei este teribil de sexy, iar în noua lume din care face parte acum, ea a devenit un personaj cât se poate de popular.

Dar, dincolo de distracţie – petreceri non-stop, libertate totală –, are sentimentul confuz şi sâcâitor că totuşi ceva nu este în regulă. Ceva important! La un moment dat, din trecutul ei de urâtă, soseşte o scrisoare. Citind-o, îşi aduce aminte ce este greşit în viaţa frumoşilor şi, brusc, pentru ea distracţia se termină.

Din acea clipă, Tally se confruntă cu o alegere dificilă: să facă efortul de a uita tot ce a aflat sau să lupte pentru propria-i viaţă – pentru că autorităţile nu au de gând să-i ierte pe cei care deţin anumite informaţii…

„Tinerii vor fi entuziasmaţi să-şi pună întrebări provocatoare despre tehnologia invazivă şi societatea obsedată de imagine, precum şi despre impasul etic al unui informator devenit aliat… Ingenios!“ - Booklist

„Westerfeld a creat cu măiestrie o civilizaţie vie şi complexă.“ - School Library Journal

Pentru mai multe detalii despre autor şi cărţile lui, vizitaţi www.scottwesterfeld.com

sursa

GELOZIE, volumul 3 din seria ALTFEL DE ÎNGERI de Lili St. Crow

DRU ANDERSON
Întunecată, periculoasă şi sexy

În sfârşit, Dru Anderson ar trebui să fie în siguranţă, căci a reuşit să scape de colţii vampirilor şi a ajuns la Schola Prima, principala şcoală unde îşi are cartierul general Ordinul. Aici începe să se pregătească şi să înveţe ce înseamnă de fapt să fii o svetocha ─ o creatură pe jumătate vampir, pe jumătate om, şi dotată cu puteri nebănuite ─ în Lumea Reală a băieţilor djamphiri. Dar o pânză de păianjen de minciuni şi trădări continuă să se strângă în jurul ei. Christophe lipseşte, Graves se poartă ciudat, iar gărzile de corp pe care le-a primit par să ştie mai mult decât ar trebui. Şi tot aici o regăseşte şi pe capricioasa Anna, cealaltă svetocha cu puteri asemănătoare cu ale ei, dar care nu vrea să împartă cu ea luminile reflectoarelor. Dru trebuie să găsească o modalitate de a-i face faţă Annei, să afle mai multe secrete din propriul ei trecut, să ţină piept atacurilor vampirilor şi în acelaşi timp să-şi lămurească sentimentele pe care le nutreşte pentru Graves şi Christophe.
Există un trădător în Ordin care o vrea pe Dru moartă ─ dar mai întâi trebuie să afle ce îşi mai aminteşte ea din noaptea în care a murit mama ei. Dru a blocat această amintire, dar se pare că va trebui totuşi să şi-o elibereze, mai ales atunci când Christophe se întoarce şi urmează să fie judecat în faţa Consiliului. Iar singura care îi poate salva viaţa este chiar Dru.

Fanii lui Dru nu vor fi dezamăgiţi nici în acest antrenant volum al seriei. Romanul se citeşte dintr-o suflare, şi mulţi dintre cititori se vor identifica din nou cu acest personaj fascinant – puternic, dar şi vulnerabil, cu aură de djamphir, dar adesea cu un comportament amintind de cel al unei adolescente obişnuite…

sursa

Castigator - winner

1 Motora Larisa
2 Alexandra Ghita
3 Pauna Oana
4 Gavriloi Adina-Mirabela
5  Cismaru Denise
6  Diana P
7 Floroaica Cristina
8  Axene Elena
9 giorgiana turcu
10 Simona Mihalache
11 Alina Galavan
12 Musat Iuliana 

 Postarile afisate  cu ajutorul Disqus nu au ramas in comenturi de la schimbarea aspectului  dar au fost salvate in adresa de email.
   
   Random a hotarat
                                                 
                                              Castigatorul concursului Libris este    Alexandra Ghita aka Loz in Plic

Felicitari.

Te rog sa trimiti un mail in 7 zile la adresa bivolarugeorge@yahoo.com cu datele personale(nume,prenume,adresa si numarul de telefon)

Multumesc librariei online Libris pentru sponsorizarea acestui concurs.
Nu uitati de superbele promotii care le ofera libraria online Libris. 

Concurs -1 zi

A mai ramas o zi pana la inchiderea concursului aniversar .
Din motive independente de mine rezultatele vor fi anuntate pe 24 septembrie (probleme cu pc-ul).
Succes!

Mentorul de Steve Jackson la ed. Rao

Spionaj, minciuna si moarte. Fanii cartilor de spionaj vor fi entuziasmati de explozivul roman de debut al lui Steve Jackson. Se spune ca fulgerul nu loveste niciodata de doua ori in acelasi loc. O zicala gresita. Londra a fost bombardata pentru a doua oara in decurs de numai doi ani, dar de data aceasta inamicul este mult mai aproape de casa. Paul Aston, un tanar agent MI6, este trimis la locul deflagratiei ss investigheze. Dar nimic in lume nu l-ar fi putut pregati pentru scenele de groaza si devastare pe care le vede. Imagini care-i vor ramane in minte pentru tot restul vietii. Guvernul da vina pe MI6, MI6 da vina pe guvern, dar cumplitul adevar din spatele scenelor difuzate de mass-media depaseste limitele imaginatiei. Incet, inlacrimatul Aston inlatura straturi de coruptie, de tradare si de crima pentru a descoperi vinovatul real. Cineva care cunoaste toate trucurile, pentru ca s-a confruntat cu orice truc. Cineva care manifesta o ura profunda, clocotitoare fata de MI6 si nu se va da in laturi de la nimic pana nu isi duce la indeplinire razbunarea. El este Mentorul.

ŞCOALA ROMÂNEASCĂ

"Viitorul unei naţiuni este hotărât de modul în care aceasta îşi pregăteşte tineretul", afirma încă din secolul al
XVII-lea marele umanist olandez Erasmus.



"În România anului 2000, nu mai este un secret pentru nimeni faptul că analfabetismul a atins incredibila
cifră, neoficială, de 20%, profesorii au închis şcolile o lună intrând in grevă fiindcă nu mai puteau trăi din salariu şi pentru acest "delict" Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), in lipsa unei soluţii omeneşti, şi-a dat in judecată profesorii! In  1997, elevii au ieşit pe străzi să protesteze...contra învăţământului prea mult - adică a măririi numărului de probe la bacalaureat . Scandalul din 1999 al manualelor alternative în care Eminescu era simbolic prezentat, iar documentele (nu miturile!) care atestă istoria poporului român erau ignorate, aminteşte nu de reforma anului 1999, ci ...de reforma sau - reorganizarea comunistă din 1948 a învăţământului românesc ! Atunci s-au produs celebrele manuale ale lui Roller care falsificau istoria României, iar  manualele de literatură includeau pagini de lectură menite să trezească in sufletele şcolarilor
ideile "mari" ale vremurilor noastre.... Unele conţineau o poezie de Eminescu, altele nici un text de Eminescu . Deci nimic sau aproape nimic schimbat intre 1948 şi 1999îin reformarea învăţământului românesc?




Din raţiuni probabil exclusiv politice, mai ales în acest an electoral, problema scăderii nivelului de pregătire
în învăţământul românesc este tratată fals, numai in relaţie exclusivă cu veniturile bugetare. Nepriceperea  şi
nepăsarea care se observă astăzi în şcoli, puse sub semnul bunăvoinţei, sunt tot atât de păgubitoare ca si reaua credinţă, iar împrejurările (tranziţia!) -aşa cum spunea încă din antichitate Meandru - sunt mult mai puternice decât legile (şi ordinele MEN).
Autonomia şcolilor generează, din păcate, haos. Profesori, si nu puţini, îşi ţin orele (cursurile) când şi dacă
vor; alţii (sau aceiaşi) dau meditaţii plătite propriilor lor elevi, cer bani pentru note... In facultăţi, la examene, la fel.

Putinii tiinerii valoroşi  au ajuns astăzi pericolul real pentru generaţiile maturizate înainte de 1989 aflate  ASTAZI în funcţii de conducere şi mai ales de decizie. Exodul acestora nu este ceva întâmplător, un ‘fenomen” care ne-a ajuns şi pe noi. Salarizarea pe care se bate moneda propagandistică este, cert, un aspect fundamental dar este strâns legată şi de ceilalţi factori amintiţi. Lipsa unor modele de Profesori, atât moral cât şi professional, îi determină pe tineirii conştienţi de valoarea lor intelectuală să emigreze pentru a deveni adevăraţi profesionişti.


Despre doctorate……
Doctoratul este o etapă (finală) a studiilor universitare în accepţia europeană a Universităţii Humboldtiene.
Nu poţi accede la nici o treaptă superioară în ierarhia universitară fără acest titlu pentru care trebuie să munceşti din greu, pe bani puţini, să-ţi demonstrezi capabilitatea şi valoarea fără ajutorul nimănui, zilnic, non-stop, de dimineaţa până seara târziu, privându-te de la multe, 4-5 ani de zile (în SUA, ca să folosim cel mai înalt etalon).
Dacă pentru ştiinţele naturii, adică matematică, fizică. chimie,  şi parţial biologie, se poate afirma că în
România există criterii europene echivalente de validare a valorii lucrărilor de către Comisia de acreditare a
titlurilor din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC), prin obligativitatea publicării rezultatelor în reviste prestigioase, de profil, cu referenţi,  numai din străinătate, pentru a se încadra în circuitul de  valori a  ştiinţei universale, aşa cum am încercat să explic la începutul acestui articol, ei bine, în domeniul ingineriei, agriculturii şi al ştiinţelor socio-umaniste se iau doctoratele într-o veselie.


Să ne amintim că privilegiaţii regimului înainte de 1989 făcuseră o pasiune începând cu savanta nr 1 a ţării,
de a se împopoţona cu titluri ştiinţifice şi universitare. Maimuţăreala a continuat după 1989, când demnitari, oficiali de partd şi de stat, academicieni sunt doctori şi universitari fără….o operă ştiinţifică fapt ce ne-a adus la  rezultatele catastrofale de astăzi când România a ajuns pe ultimul loc în TOATE clasamentele internaţionale. Cu alte cuvinte, faţă de puţinii profesionişti valoroşi, această masă de Profesori universitari, ai sutelor de universităţi particulare, ai celor 56 de Universităţi de stat este un conglomerat amorf, care nu are valoare europeană, nu sunt capabili ca măcar o lucrare a lor să fie publicată în Vest. Şi mulţi, nu puţini, sunt conducători de doctorate. Ce mai este de comentat?


Autoarea  studiul Yolanda Eminescu Les juristes roumains et l’essor du droit compare a l’Ecole de droit de Paris.(Une page d’histoire et une anthologie).   spune in articolul Despre doctorate şi “doctorate” publicat în ziarul Cotidianul din 2.09.1991, pag. 3  :, ce credibilitate şi pondere poate avea un doctorat organizat şi aprobat de o comisie constituită la Ministerul Învăţământului, care n-a fost deloc tulburată să desemneze ca membru al comisiei şi să-l menţină după Revoluţie pe un fost decan al Facultăţii
de drept, I.F., care, dincolo de mediocritatea profesională s-a făcut cunoscut prin fraudele patronate, dar
nesancţionate, la examenele de admitere în facultate şi care, pe deasupra a fost şi beneficiarul unor falsuri în acte publice, la care justiţia binevoitoare a închis ochii."


. După 1989 au apărut o mulţime de conducători de doctorat, calitate care s-a acordat cu o
inconştientă uşurinţă! Persoane care poate sunt excelenţi profesori, înţelegând prin aceasta calităţile lor pedagogice,dar fără calităţi de cercetători, şi care nu au publicat nici o lucrare în străinătate în reviste de prestigiu ce au alte cerinţe faţă de cele interne, nu pot să-i înveţe pe elevii lor cum să redacteze o lucrare ştiinţifică pentru bunul motiv că nici ei ca profesori nu au această experienţă! Lucrările acestora, publicate în reviste din ţară, arată în primul rând o cunoaştere precară a limbii engleze. Această categorie de profesori şi “producţia” lor(n.r. daca  o fi a lor ) educaţională – doctori în diferite discipline academice, atestaţi de M.E.N. – a condus la acumularea unui mare număr de lucrări publicate,indiferent unde şi în orice condiţii, doar să fie apărute, fără a întruni condiţiile necesare de calitate. Altfel spus,  această calitate poate să rezulte de exemplu şi din factorul de impact al revistei în care sunt publicate lucrările.
Promovarea fără nici un criteriu de valoare obiectiv a condus la o proliferare de prefesori universitari în
România, titlu care trebuie să impună respect pentru calitatea intelectuală, morală şi valoarea internaţională  a
rezultatelor.

Numărul foarte mare de profesori universitari în raport cu numărul asistenţilor, lectorilor şi conferenţiarilor din România este un fenomen contra naturii! Adică, nefiind practicată o evaluare exactă, conform unor criterii de valoare similare celor din străinătate, nu există rigoare în selectarea şi promovarea universitarilor români.




Lipsa unor strategii adevărate de dezvoltare în toate domeniile pune România într-o situaţie dezonorantă; are valori care nu sunt folosite, în timp ce strategiile ei de dezvoltare în ultimii 11 ani se soldează în mod constant cu eşecuri. Şi nici în viitorul previzibil nu sunt de aşteptat rezultate promiţătoare. Trebuie recunoscut că multe dintre deficienţele actuale ale dezvoltării României se datoreaza tocmai absenţei adevăratelor elite, a acelor oameni, politicieni, oameni de  ştiinţă, cercetători,  personalităţi cu simţ patriotic care să facă societatea românească literalmente să progreseze. Nimic nu indică existenţa preocupărilor privind pregătirea şi regenerarea elitelor de care România are atâta nevoie în toate domeniile. Problema este mult prea gravă pentru a nu constitui un subiect de dezbatere, care să arate că totuşi există factori de decizie cărora le pasă de România."

Acestea sunt paragrafe extrase din  lucrarea "Mediocritate si excelenta" de Petre T, Frangopol aparuta in  2001.  Trist este ca sunt mai actuale ca oricand..

Buchinist de plăcere sau din necesitate?

Vânzător de cărți (foto: Raluca Daria Diaconiuc)

sursa

Buchiniştii ieşeni stau zi lumină pentru a vinde cărţi. În ultima perioadă, s-a mărit numărul celor au venit sa îşi vândă cărţile din lipsă de spaţiu sau, cel mai adesea, din lipsa banilor.

Ion Corduneanu este buchinist din anul 2000 şi câştigă bani cît să supravieţuiască, dar spune că îi este greu să renunţe şi dacă vânzările merg mai prost în ultimii ani.

Multe persoane renunţă la cărţi vara, cînd este sezonul de curăţenie generală. Spun că sunt aspiratoare de praf. Alţi ieşeni, în schimb, vând biblioteci întregi.

Romanii practica o solutie discutabila in fata crizei economice: vanzarea volumelor din bibliotecile personale. Castigati ies anticarii si buchinistii stradali. Intr-o buna zi, aflat la un anticariat, George Bernard Shaw a avut surpriza sa descopere un volum pe care i-l daruise unui prieten, cu dedicatia ?lui... , cu stima". Fiind o persoana dotata cu mult umor, a cumparat imediat cartea si i-a trimis-o prietenului, adaugand ?cu innoita stima, ..."!

Poate avea loc o pozna similara in Bucurestiul de azi, in plina criza financiara, cand oricine poate fi ispitit sa se gandeasca la noi modalitati de a scoate un ban in plus? Merita sa iti vinzi cartile vechi ori cele de care te poti dispensa cu inima usoara, desi iti poti da seama inca de acasa ca e improbabil sa scoti pe ele cat ai investit candva?

The Dubai Fountain - Time to Say Goodbye

Eu toamna ma culc ( Parodie Vara nu dorm - Connect-r )

Vezi mai multe din Muzica, Videoclipuri pe 220.ro

Trilogia Cantul vrajitoarelor de Mireille Calmel In curs de aparitie la ed.RAO

O aventură plină de feerie, senzualitate ţi emoţie 1483, înălţimile munţilor Vercors.  Nu departe de castelul Sassenage, tânara Algonde se zbate în van să scape din vâltoarea torentului care a înşfăcat-o. În ciuda eforturilor sale, este purtată de apele învolburate spre muntele unde se spune că îşi are sălaş Mélusine. Toţi o credeau pierdută, dar tânăra se trezeşte într-o grotă subterană, lângă un trup de femeie rece şi vâscos, care, de la brâu în jos, se continuă cu o coadă de şarpe de mare. Cum de a reuşit să supravieţuiască şi ce juramânt a trebuit să facă astfel încât să scape cu viaţa nimeni nu ştie. Ce se întâmplă cu această tânără fată a cărei frumuseţe păleşte pe zi ce trece? Ce i-a jurat zânei în schimbul vieţii? Forţată să păstreze tăcerea pentru a-l proteja pe barbatul pe care îl iubeşte, Algonde va încerca să scape din capcana pusă în calea ei dinainte de a se naşte.

Piratii marilor rosii ( seria Ticalosul Gentilom ) Scott Lynch In curs de aparitie la ed RAO

Locke Lamora, odinioară Ghimpele din Camorr, şi Jean Tannen au fugit din oraşul lor natal, lăsându-şi în urmă vieţile distruse. Dar nu vor putea să fugă mereu şi, odată plecaţi din Camorr, decid să se îndrepte spre cea mai bogată şi mai dificilă ţintă de la orizont: oraşul-stat Tal Verrar. Şi Sinspire. Exclusiv şi luxos, Sinspire este cel mai celebru cazinou - exclusivist, luxos şi... foarte bine păzit. Nimeni nu a reuşit să fure nici măcar un bănuţ de la mese - cel puţin până acum. Locke Lamorra plănuieşte cea mai mare cacialma din istorie... însă jaful său perfect se pare că va trebui să mai aştepte. Mai sunt şi alţii în Tal Verrar care doresc să se folosească de experienţa ticăloşilor gentilomi şi sunt pregătiţi să utilizeze orice mijloace pentru a-şi asigura colaborarea necondiţionată a lui Locke şi Jean în scopul... pirateriei pe mare. O sarcină perfectă pentru nişte hoţi care nu deosebesc prora de pupa.

Iron Legends by Julie Kagawa

Never make a promise to a faery. They always come to collect. Now Meghan Chase must fulfill her promise to Prince Ash of the Winter Court and embark upon a dangerous journey into the heart of enemy territory—while being pursued by a relentless new foe and guarding her own foolish heart.

Summer's Crossing

What can turn enemies into reluctant allies? A call from the Exile Queen, Leanansidhe, ties legendary prankster Puck to his archenemy, Prince Ash, on a journey that may end in betrayal and will set them both on an irreversible path.

Iron's Prophecy

Before she ever knew what she might become, Iron Queen Meghan Chase was warned by the oracle that her firstborn child would bring nothing but grief. And even as Meghan and Ash celebrate their long-awaited union, the prophecy stirs.

Defiance by C.J. Redwine

Within the walls of Baalboden, beneath the shadow of the city’s brutal leader, Rachel Adams has a secret. While other girls sew dresses, host dinner parties, and obey their male Protectors, Rachel knows how to survive in the wilderness and deftly wield a sword. When her father, Jared, fails to return from a courier mission and is declared dead, the Commander assigns Rachel a new Protector, her father’s apprentice, Logan—the same boy Rachel declared her love for two years ago, and the same boy who handed her heart right back to her. Left with nothing but fierce belief in her father’s survival, Rachel decides to escape and find him herself. But treason against the Commander carries a heavy price, and what awaits her in the Wasteland could destroy her.

At nineteen, Logan McEntire is many things. Orphan. Outcast. Inventor. As apprentice to the city’s top courier, Logan is focused on learning his trade so he can escape the tyranny of Baalboden. But his plan never included being responsible for his mentor’s impulsive daughter. Logan is determined to protect her, but when his escape plan goes wrong and Rachel pays the price, he realizes he has more at stake than disappointing Jared.

As Rachel and Logan battle their way through the Wasteland, stalked by a monster that can’t be killed and an army of assassins out for blood, they discover romance, heartbreak, and a truth that will incite a war decades in the making

Throne of Glass by Sarah J. Maas

After serving out a year of hard labor in the salt mines of Endovier for her crimes, 18-year-old assassin Celaena Sardothien is dragged before the Crown Prince. Prince Dorian offers her her freedom on one condition: she must act as his champion in a competition to find a new royal assassin. Her opponents are men-thieves and assassins and warriors from across the empire, each sponsored by a member of the king's council. If she beats her opponents in a series of eliminations, she'll serve the kingdom for three years and then be granted her freedom. Celaena finds her training sessions with the captain of the guard, Westfall, challenging and exhilirating. But she's bored stiff by court life. Things get a little more interesting when the prince starts to show interest in her... but it's the gruff Captain Westfall who seems to understand her best. Then one of the other contestants turns up dead... quickly followed by another. Can Celaena figure out who the killer is before she becomes a victim? As the young assassin investigates, her search leads her to discover a greater destiny than she could possibly have imagined.







When magic has gone from the world, and a vicious king rules from his throne of glass, an assassin comes to the castle. She does not come to kill, but to win her freedom. If she can defeat twenty-three killers, thieves, and warriors in a competition to find the greatest assassin in the land, she will become the King’s Champion and be released from prison. 

Her name is Celaena Sardothien.

The Crown Prince will provoke her. The Captain of the Guard will protect her.

And a princess from a foreign land will become the one thing Celaena never thought she’d have again: a friend.

But something evil dwells in the castle–and it’s there to kill. When her competitors start dying, horribly, one by one, Celaena’s fight for freedom becomes a fight for survival–and a desperate quest to root out the source of evil before it destroys her world.