Caragiale şi acuzaţiile de plagiat.

ÎNCEPUTUL UNEI RĂZBUNĂRI   În revista „Moftul Român“ din data de 6 mai 1901, Caragiale publica un articol numit „Un frizer-poet şi o damă care trebuie să se scarpine-n cap“, în care ironiza un text trimis de un tânăr publicist, care semna Caion şi care era, în realitate, Constantin Al. Ionescu. Ironia din articol avea să declanşeze o mare răzbunare pe care Caragiale nu a anticipat-o.   Constantin Al. Ionescu, tânărul publicist ironizat de Caragiale, prim redactor la „Revista Literară“, a semnat, la data de 30 noiembrie 1901, un articol în care afirmă că nuvela lui Caragiale „Năpasta“ este plagiată după piesa „Nenorocul“, scrisă de un autor ungur numit Kemeny Istvan. Potrivit celor scrise de publicist în articol, piesa ungurului ar fi ajuns în România în 1848, tradusă de Alexandru Bogdan.   Caragiale, care la vremea respectivă conducea Berăria Gambrinus, locul unde se aduna lumea selectă a Bucureştiului, a fost deranjat de acuzaţii. „Convorbirile cu patronul Caragiale alunecau pe această temă care s-a născut din citirea articolului lui Caion. Amicii începuseră să alimenteze polemica cu fel şi fel de articole şi explicaţii, unele mai curioase decât altele. Numai Iancu Caragiale trebuia să explice fiecărui client cum stau lucrurile, arătând intenţiile duşmănoase ale acestui tânăr nechibzuit şi cutezător“, se arată în revista „Biblioteca Marilor Procese“, din 1924, în numărul dedicat celebrului proces Caragiale-Caion. 


„DOMNUL CARAGIALE N-A PLAGIAT, A COPIAT“   Cel de-al doilea articol publicat de Caion l-a enervat cu adevărat pe Caragiale. În „Revista Literară“ din 10 decembrie 1901, Caion a revenit cu un articol intitulat „Domnul Caragiale n-a plagiat, a copiat“, în care face un rezumat al operei ungurului Kemeny, alăturat cu fragmente din „Năpasta“ lui Caragiale, concluzionând că dramaturgul român a copiat integral opera lui Kemeny, schimbând doar titlul.    Pentru Caragiale, apariţia celui de-al doilea articol este momentul în care se decide să-l acţioneze în instanţă pe Caion pentru calomnie. Ca să-şi facă dreptate în instanţă şi să-şi recupereze onoarea împroşcată cu noroi de acuzaţiile tânărului Caion, Caragiale apelează la bunul său amic, avocat celebru, Barbu Ştefănescu Delavrancea. Astfel, s-a sfătuit cu Delavrancea şi a depus plângere la Preşedintele Curţii cu Juraţi de Ilfov, invocând în plângere faptul că a fost batjocorit fără niciun motiv serios. 
  „Dragă Barbu,   Rogu-te să treci pe la mine în astă seară pentru a-ţi arăta petiţia ce vreau să o prezint d-lui preşedinte al Curţii cu Juri, împotriva lui Th. Stoenescu (n.r. – directorul «Revistei Literare») şi a acelui blestemat de Caion, care crede că prin invenţiuni şi îndrăzneli de limbaj poţi distruge o muncă cinstită şi nepătată. Nu ştiu dacă ai citit al doilea articol, care este de o îndrăzneală fără pereche în publicistica românească. Dar să vedem ce vor face când vor trebui să răspundă de faptele lor. Mă stăpânesc, însă nu mai merge, e prea-prea, ca să nu zic foarte-foarte, aşa cum trebuie să fie cu aceşti neciopliţi scribuleţi.   Cu dragoste de frate, Iancu“ 
  PUBLICUL A INTRAT CU BILET   Prima înfăţişare în procesul Caragiale-Caion a fost fixată pentru data de 11 martie 1902. Între timp, Caragiale făcuse o deplasare în Ungaria pentru a demonstra că acuzaţiile lui Caion nu aveau susţineri reale. 33 de scriitori unguri pe nume Kelemy descoperise Caragiale în ţara vecină, însă niciunul nu era Istvan, iar în faţa instanţei, Delavrancea se pregătea să susţină că cel despre care vorbea Caion nici măcar nu exista.    Scandalul plagiatului lui Caragiale şi procesul de calomnie căpătaseră proporţiile evenimenului anului şi aşa se face că, în ziua procesului, un public numeros a venit să asiste la confruntarea în instanţă dintre Caragiale şi Caion. Preşedintele Curţii de Jurii a dispus ca în sală să se intre pe bază de bilet.   Acuzatul C.Al. Ionescu-Caion a lipsit, trimiţând instanţei, prin intermediul avocatului, un bilet în care invoca „o gripă cu formă nervoasă“ şi solicita amânarea termenului. Delavrancea s-a opus amânării şi termenul s-a ţinut în absenţa lui Caion. Cum Caragiale acţionase în instanţă şi conducerea „Revistei Literare“, este audiat şi directorul Th. Stoenescu. Acesta a admis în faţa instanţei că regretă cele scrise de Caion. Şeful „Revistei Literare“ a fost scos astfel din cauză, iar inculpat a rămas doar tânărul Caion.  
  CONDAMNARE, ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ   „Caion (Constantin Al. Ionescu) este cercetat de o justiţie scrupuloasă, care îi cere, printre altele, să depună în termen o traducere fidelă – legalizată de Ministerul Afacerilor Străine – a piesei inexistentului Kemeny Istvan, «Nenorocul», pe care Caragiale ar fi plagiat-o. Evident, nu poate produce această probă şi este condamnat“, explică jurnalistul şi scriitorul alexăndrean Gheorghe Filip.   Prin decizia Curţii din 11 martie 1902, Caion a fost condamnat la trei luni de închisoare, 500 de lei amendă şi 10.000 de lei despăgubiri civile. Pentru că termenul s-a judecat în lipsa sa, Caion a contestat decizia şi procesul a continuat, o nouă înfăţişare fiind fixată pentru luna iunie 1902.

Interesul publicului pentru cel de-al doilea termen al procesului a fost la fel de mare, astfel că intrarea la procesul anului s-a făcut tot pe bază de bilet. Caion s-a prezentat de data aceasta însoţit de patru avocaţi şi cu o mare surpriză.   Întrebat de juraţi: „Stăruieşti, domnule Caion, că domnul Caragiale e plagiator?“, Caion răspunde: „Stăruiesc că domnul Caragiale a plagiat. Domnia sa, prin «Moftul Român», m-a trimis o vară întreagă la Constantinopol. Am voit să-l trimit şi eu pe dânsul la Braşov. Am vrut ca, prin glumă, să-l fac să mă dea în judecată. Kemeny Istvan nu este decât Tolstoi. Caragiale a plagiat din Tolstoi“.   Caion recunoaşte că acuzaţiile referitoare la plagiatul după autorul ungur au fost o farsă, Kemeny Istvan fiind o invenţie, iar opera în chirilică fiind tipărită de el, la tipografie, special pentru farsă. „Domnul Caragiale s-a purtat nedemn cu mine, iar eu am vrut să mă răzbun. Dumnealui e vinovatul, eu nu sunt decât victima şcolii sale“, a mai spus Caion, după cum consemnează „Biblioteca Marilor Procese“.   Procesul a continuat, iar apărătorii lui Caion au adus dovezi prin care au încercat să convingă instanţa că „Năpasta“ lui Caragiale seamănă cu „Puterea întunericului“, a lui Tolstoi, iar acuzaţiile de plagiat erau întemeiate şi au cerut achitarea clientului lor.

PLEDOARIA LUI DELAVRANCEA   Avocatul lui I.L. Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, a susţinut, într-o pledoarie rămasă în istorie, originalitatea operei lui Caragiale şi a cerut condamnarea acuzatorului Caion. „Cum, domnilor?... Un popor întreg admiră pe Caragiale! Admiraţiunea trece peste Carpaţi. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului românesc. Şi pe acest om să-l acuzi, sprijinit de falsuri, că operele lui sunt jafuri literare? Dar asta însemnează a izbi în credinţa, în admiraţiunea şi în fala românilor! Şi ce s-ar fi întâmplat dacă criticul impostor nu ar fi fost prins? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu adunam noi această mulţime de probe? O mândrie a ţării ar fi fost veştejită, nu numai Caragiale înfierat! Şi ce idee şi-ar fi făcut străinii de noi românii? Că suntem un popor care ne sărbătorim pungaşii, că gloriile noastre se întemeiază pe jaf, că geniul nostru este o ruşine, că n-avem nici conştiinţă, nici demnitate!“, a susţinut Delavrancea în pledoaria finală în faţa juraţilor.   În discursul său de susţinere, Barbu Delavrancea a invocat o serie de argumente literare pentru a arăta că există diferenţe mari între drama lui Caragiale şi cea a dramaturgului rus Tolstoi. „Dar termin, domnilor, rugându-vă să nu pierdeţi din vedere cine e calomniatul şi cine e calomniatorul. Să vă gândiţi la mijloacele întrebuinţate de calomniator pentru a pipăi bine gradul lui de perversitate, să vă închipuiţi suferinţele morale ale calomniatului, călătoriile şi cheltuielile pe care a trebuit să le facă cu adunarea probelor pentru ca, pe lângă osânda ce se cuvine vinovatului, să acordaţi despăgubirile ce se cuvin nevinovatului şi pe care le-am formulat în scris în cererea noastră“, şi-a încheiat Delavrancea pledoaria.  
 CAION A FOST ACHITAT   Cei 12 juraţi au decis însă să-l achite pe Caion, tot scandalul fiind catalogat drept „o impertinenţă de copil“. Se spune că „impertinentul“ Caion s-ar fi bucurat de suport în cercurile liberale şi din acest motiv ar fi fost achitat. „Curtea cu Juri, influenţată, pare-se, de anumite cercuri politice, l-a achitat pe calomniator în spatele căruia se spune că s-ar fi aflat de fapt Alexandru Macedonski“, mai spune profesorul de istorie Alexandru Neacşu.   Caragiale s-a arătat mulţumit într-o primă fază de verdict. „Juraţii au făcut bine că n-au condamnat copilul. E vinovat el? Nu! Cum a spus un apărător al lui, Caion nu e decât o victimă. De ce aş da eu, jurat, prin pedeapsa acestui copil inconştient sau dezechilibrat, un exemplu pentru cei mult mai echilibraţi, mai maturi şi mai sus-puşi, ca să uzeze de aceleaşi mijloace? Nu pedeapsa legii şi nici justiţia pot remedia răul, ci educaţia. Când fiecare cetăţean va pricepe prin educaţie ce înseamnă calomnia în presă, aceasta nu va mai exista. Bine că l-a achitat!“, le-ar fi spus Caragiale clienţilor de la Gambrinus, după cele relatate în revista „Biblioteca Marilor Procese“.     
 Macedonski intră în scenă. Caragiale pleacă   „Justiţia îl achită, însă, încurajându-l în «infamiile» lui – cum ar fi zis Caragiale însuşi. Susţinut puternic de Macedonski, alergic şi el la valori, Caion «descoperă» alte «două plagiate». Macedonski intră el în arenă şi ţine o conferinţă la Ateneu cu atacuri dure la adresa lui Caragiale, Coşbuc şi a direcţiei junimiste. Nu a apucat să termine conferinţa, fiindcă a fost huiduit. A intervenit, aşadar, judecata publicului. Acelaşi Macedonski, în aceeaşi logică furibundă a lui Caion, scrisese că Eminescu «n-a fost decât un plagiator aproape din cuvânt în cuvânt al poeţilor germani, stricător al versului, al limbii şi o ruşine pentru epoca actual㻓, explică scriitorul Gheorghe Filip.   După scandalul iscat de acuzaţiile aduse de Caion, opera lui Caragiale, în ansamblu, a fost atacată în repetate rânduri. „I s-a reproşat lui Caragiale nu numai că nu «îşi respectă naţiunea», că «îşi bate joc de ea», dar şi faptul că spiritul său a rămas prizonier epocii despre care a scris. În ideea liberală că societatea evoluează rapid, opera lui Caragiale ar deveni caducă, iar limba în care a fost scrisă – de neînţeles. Timpul, însă, nu a validat asemenea teorii“, adaugă scriitorul Gheorghe Filip. 
S-A AUTOEXILAT LA BERLIN   Se spune că pata aruncată de Caion peste integritatea sa de creator şi problema nelămurită a plagiatului după Tolstoi l-au urmărit pe Caragiale până la finalul vieţii. Scârbit de umilinţa trăită şi sătul de nedreptăţi, nenea Iancu a decis să părăsească ţara în 1904, stabilindu-se în Germania, după ce a primit o moştenire de la o mătuşă. Caragiale a murit în Germania, în 1912, departe de ţară, dar cu gândul la ea. „Împrejurările prin care a trecut şi trece ţara noastră, care-mi întristează aşa de adânc bătrâneţele mie, să-ţi fie îndemn în dragoste pentru patrie! Dumnezeu să-ţi facă ţie parte de vremuri mai bune la bătrâneţe! Noi am început cu veselie şi sfârşim cu mâhnire. Să vă dea vouă, tinerilor, Domnul să nu mai vedeţi niciun rău arătându-se pe biata noastră ţară“, îi scria Caragiale din exil fiului său Mateiu, cu câţiva ani înainte de moarte.   
 Revizuirea procesului în 1972   La 70 de ani de la celebrul proces şi la 60 de ani de la moartea marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, problema calomniei şi a procesului a fost repusă pe tapet la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti. În 1972, a avut loc revizuirea procesului din 1902 intentat de Caragiale lui Caion.  „Revizuirea din 1972 ar fi avut un sens dacă s-ar fi referit exclusiv la achitarea lui Caion. Din păcate, ea a fost concepută şi ca o rejudecare a procesului de plagiat. Ceea ce era perfect inutil. O făcuse Delavrancea în chip strălucit. În fond, scopul revizuirii din 1972, era de a-i repara onoarea lui Caragiale. Onoare care nu mai avea nevoie să fie reparată“, scria Nicolae Manolescu, în ziarul „Adevărul“, în 2012.  

deElisabeth Bouleanu


sursa :http://adevarul.ro/locale/alexandria/caragiale-acuzatiile-plagiat-culisele-unui-proces-zguduitor-intra-bilet-l-a-facut-nenea-iancu-plece-definitiv-tara-1_558414becfbe376e35730da2/index.html

Despre TWOW

George R. R. Martin    amana lansarea celui de al 6 lea volum din seria Cântec de gheață și foc conform        http://grrm.livejournal.com/395189.html

Piramida - Tom Martin

Nisipul timpului se apropie de sfârşit... O cursă împotriva timpului şi sfârşitului lumii. Un eminent profesor de la Oxford este găsit mort în munţii din Peru, foarte aproape de Machu Picchu, cu toate acestea, autorităţile declară moartea lui o sinucidere. Tânăra Catherine Donovan refuză să creadă verdictul dat, mai ales după ce primeşte un mesaj cifrat, trimis chiar înainte de moatea expertului împreună cu mai multe hărţi antice de o valoare inestimabilă, căci una dintre ele pare a fi copia celebrei Piri Reis, care cartografiază coasta de est a Americii de Sud, coasta de vest a Africii şi coasta de nord a Antarcticii - pe vremea când era un paradis tropical, înainte de a fi acoperită de gheaţă. Împreună cu James Rutherford pornesc într-o călătorie ce-i poartă din turnul din Oxford până la minunile antice din Peru şi Egipt. Cu o organizaţie din umbră pe urmele lor, Catherine şi James trebuie să dezlege misterul hărţilor şi prezicerile mayaşilor.

De neinvins Laura Hillenbrand

In copilarie, Louis Zamperini a fost un delincvent incorigibil. In adolescenta, el si-a orientat spiritul rebel spre atletism, descoperindu-si un talent uimitor, care l-a dus la Jocurile Olimpice de la Berlin. Dupa inceperea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, sportivul a devenit aviator. In luna mai a anului 1943, bombardierul sau s-a prabusit in Oceanul Pacific si Zamperini a supravietuit pe o barca de salvare vreme de 47 de zile. A urmat experienta de cosmar a lagarelor japoneze pentru prizonieri de razboi. La limita rezistentei, Zamperini a raspuns disperarii cu ingeniozitate, suferintelor cu speranta, brutalitatilor cu revolta. Soarta lui, triumfatoare si tragica deopotriva, avea sa atarne de firul tot mai subtire al vointei sale.

De neinvins este o marturie de neuitat a rezistentei mintii, corpului si spiritului uman, adusa stralucitor la viata de Laura Hillenbrand.

Îngerul întunericului SIDNEY SHELDON

Detectivul Danny McGuire îl găsește pe Andrew Jakes ucis cu brutalitate și legat de trupul soției sale, frumoasa Angela Jakes, care abia a supraviețuit atacului. Vrăjit de ochii ei adânci, Danny jură să-l găsească și să-l pedepsească pe vinovat. Este primul său caz de o asemenea anvergură, iar sângeroasa crimă ajunge să-i bântuie viața. Cine este autorul? Și de ce a lăsat-o în viață pe tânăra soție a lui Jakes, ale cărei chip și inocență i-au rămas întipărite în suflet?

Interesul lui McGuire devine o obsesie care se întinde pe zece ani și pentru care ajunge să plătească cu slujba. În cele din urmă, reușește să treacă peste eșecul acestei crime nerezolvate doar mutându-se în Franța. Însă când Matt Daley, fiul înstrăinat al lui Andrew Jakes, îl caută și-i spune că are dovezi noi și șocante despre caz, bărbatul devenit director în Interpol decide să pornească iarăși la vânătoare, pentru a răzbuna doi ochi de înger.

Plin de strălucire, fascinant și cu întorsături spectaculoase de situație care conduc spre un final șocant, romanul Îngerul întunericului este un clasic Sidney Sheldon, bazat pe notițele autorului.

Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion

Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează iubitul, părinţii, prietenii... tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele. Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna. 
„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim. 
Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit."






Chris Simion s-a născut pe 20 august 1977, în Bucureşti. A absolvit Universi­tatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" – Bucureşti, secţia teatrologie, în 2000 şi secţia regie teatru în 2005. 
Prima carte, Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră". La 17 ani i se publică Dogmatica fericirii, iar în prefaţa cărţii actorul Florian Pittiş scrie: „Citindu-ţi cartea am tras şi eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte! Chris Simion... nu eşti cumva o reîncarnare a mea?" Alte titluri publicate: Disperarea de a fi (1996); De ce nu suntem ceea ce putem fi? (1997); Spovedania unui condamnat (1998/2000); În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine(2002), Ce ne spunem când nu ne vorbim (Editura Trei, 2010).
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. 
În teatru Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Specta­colele ei reprezintă provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatorii care îi prizează poveştile. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru, producţii realizate atât în teatrul instituţionalizat, cât şi în teatrul independent. A lucrat cu cei mai importanţi actori ai scenei româneşti de teatru, precum şi cu actori tineri, debutanţi. Dintre spectacolele ei, amintim: Copilul divin după Pascal Bruckner (1999), Scaunele după Eugene Ionesco (2004), Dragostea durează 3 ani după Frédéric Beigbeder (2006), Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? după Horace McCoy (2007), Omul pescăruş după Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach (2009), 7 blesteme (2010), Maitreyi după Mircea Eliade (2011), Oscar şi Tanti Roz după Eric Emmanuel Schmitt (2010), Hoţii de frumuseţe după Pascal Bruckner (2013), Mecanica inimii după Mathias Malzieu (2013), Hell după Lolita Pille (2014), Studii despre iubire după Ortega y Gasset (2014).
De 15 ani conduce Compania de Teatru D’AYA, un proiect privat, inovator, pornit la iniţiativa scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior Preşedintele Onorific al companiei. 
În 2006 iniţiază proiectul Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare".
Printre premiile obţinute amintim: 1995 – bursă de studii în literatura sanscrită, New Delhi – Sanskriti Kendra. 2000 – Spectacolul „Călător în noapte" premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo. 2002 – „Premiul debut în proză" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol" pentru „Scaunele" acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India în opt oraşe. 2006 – „Premiul de Excelenţă" în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell.

Suge-o, Ramona! - Andrei Ciobanu

Peste 1.000.000 de cititori online

Capitole inedite faţă de versiunea online!

Nu ştiu dacă ai urât vreodată atât de mult pe cineva, încât să simţi că nu poţi respira fără acea persoană. Paradoxal!

Cu toţii ne amintim de prima iubire adolescentină, care vine la pachet cu suferinţă, trădare, fluturi în stomac, scenarii fanteziste. La prima iubire lumea se prăbuşeşte şi renaşte la fiecare atingere, la fiecare dialog, în fiecare zi. Prins între pasiunea pentru Ramona şi dorinţa de a se răzbuna pentru indiferenţa ei, Andrei trăieşte câteva aventuri extrem de incitante şi se transformă din timidul îndrăgostit într-un Casanova modern. 

Suge-o, Ramona! este povestea unei deveniri, o confesiune onestă despre maturizare sexuală şi morală, despre trecerea de la adolescenţă la maturitate. Hilare sau triste, emoţionante sau cinice, aventurile lui Andrei sunt cele ale adolescentului obişnuit, care caută, încearcă, eşuează sau învinge, totul pentru a o impresiona pe fata visurilor sale.

„Cred că cea mai corectă explicaţie a apariţiei acestei cărţi este că pur şi simplu s-a întâmplat. Eu cred că lucrurile mişto au loc atunci când nu le plănuieşti şi le laşi să se întâmple". – Andrei Ciobanu

Andrei povesteşte, cititorii răspund:

„Ţi-am citit cartea, Andrei şi vreau să-ţi spun că de azi nu mai ai voie să ieşi afară" – Alfred, aka Mama lui Andrei

„Wow, ce de litere aici!"- O asistenta tv al carei nume nu avem voie sa-l dam

„Nu pot să cred că ai publicat asta! Clar, te dau în judecată!!!!!" – Ramona

„Like"- Facebook

„Tulaaaaai! Holy Shit Dude! :)))) Penală de epică!! Leşinez în puii morţilor mei :)))"- Nutella Zombye

Andrei Ciobanu: Născut, nu făcut, la 1 iulie 1989, în Suceava. A fost, pe rând, explorator al adâncurilor (a căzut într-un canal când era mic), teoretician al platonismului (a iubit de la distanţă o colegă de gimnaziu), atlet al amorului adolescentin, student la Cluj şi stand-up comedian în Bucureşti. 
Acum se aude la matinalul Kiss FM şi se citeşte online şi offline oriunde şi oricând.

Îndrăznește să iubești - Katie McGarry

„TE PROVOC…”
Dac-ar ști cineva adevărul despre viața pe care o duce acasă Beth Risk, mama ei ar fi trimisă la închisoare, iar Beth, adolescenta de șaptesprezece ani, cine știe unde. Așa că ea își protejează mama cu orice preț. Până în ziua în care unchiul ei își face brusc apariția, forțând-o pe Beth să aleagă între libertatea mamei și propria fericire. Așa se întâmplă că Beth se pomenește locuind împreună cu o mătușă care n-o vrea și frecventând o școală care n-o înțelege. Deloc. Cu excepția unui băiat care n-ar trebui s-o înțeleagă, și totuși…
Ryan Stone e băiatul de aur al orașului, un jucător de baseball vedetă… cu secrete pe care nu le poate destăinui oricui. Nici măcar prietenilor cu care împarte totul, inclusiv permanentele provocări spre fapte nebunești. Iar cea mai nebunească dintre toate? S-o invite la o ieșire împreună pe skaterița care nici că putea să fie mai puțin interesată de el.
Dar ceea ce debutează ca o provocare ajunge să fie o atracție intensă la care nu se așteptau nici Ryan, nici Beth. Dintr-odată, băiatul cu imagine impecabilă își riscă împlinirea visurilor — și viața — pentru fata pe care o iubește, iar fata care nu lasă pe nimeni să se apropie prea mult se provoacă pe ea însăși să vrea totul…

PRIMA IUBIRE de James Patterson şi Emily Raymond

Axi Moore e o „fată bună”: învaţă bine şi nu creează probleme, dar tot ce vrea e să plece cât mai departe de orăşelul amărât în care trăieşte şi de viaţa chinuită lângă un tată alcoolic. Când Axi hotărăşte să pornească într-o călătorie şi să străbată America, singura persoană pe care o vrea alături este cel mai bun prieten al ei, Robinson ─ de care e îndrăgostită nebuneşte în secret.

Aventura, plănuită în detaliu, reprezintă şi prima ei revoltă adolescentină, de încălcare a regulilor. Dar lucrurile scapă de sub control în momentul în care cei doi se trezesc cu poliţia pe urmele lor. Iar când Robinson începe să se simtă rău, Axi trebuie să înfrunte realitatea ─ e posibil ca această călătorie să fie cea din urmă pentru el.

Prima iubire este o aventură frumoasă, o poveste despre doi adolescenţi în căutarea bucuriei şi a libertăţii, a speranţei, în cazul lui Axi, şi a vieţii înseşi, în cazul lui Robinson. E o mărturie a puterii primei iubiri şi a felului cum îţi poate ea schimba viaţa, o poveste superbă şi emoţionantă, care ne aduce aminte, printre zâmbete şi lacrimi, cât de fragilă este viaţa şi cât de minunat e să iubeşti.

Afacerea Columb - Steve Berry

Câştigător al premiului Pulitzer, Tom Sagan este un jurnalist de investigaţii care a scris articole dintre cele mai interesante despre subiecte arzătoare din întreaga lume. Dar reputaţia sa profesională este adusă la zero în momentul în care un articol controversat despre o zonă măcinată de războaie este considerat o înşelăciune. În prezent, este nevoit să trăiască chinuit de deciziile greşite pe care le-a luat şi cu adevărul şocant pe care nu îl va putea dovedi niciodată - căderea sa fiind un act deliberat pus la cale de un duşman necunoscut. Însă în momentul în care este pe punctul de a-şi curma viaţa pentru a pune capăt suferinţei, destinul intervine printr-un străin enigmatic care vine cu o cerere ce nu poate fi ignorată. Zahariah Simon are nevoie disperată de ceva ce numai Sagan poate avea - cheia unui mister de 500 de ani, o comoară cu implicaţii politice controversate în lumea modernă. Pentru amândoi, Simon şi Sagan, miza este mare, motivaţia - foarte personală, iar consecinţele conflictului dintre ei pot fi cu adevarat catastrofice.  Steve Berry scrie un nou roman plin de aventuri palpitante care îl poartă pe cititor într-o căutare riscantă, din Florida la Viena şi Praga, iar în final, prin munţii Jamaicăi, unde doi bărbaţi încearcă să îşi încheie socotelile, printr-un joc periculos care va schimba tot ceea ce ştim despre descoperirea Americii.  "Genul meu de thriller." - Dan Brown

Istoria taramurilor si locurilor legendare - Umberto Eco

Oamenii au inventat mereu tărâmuri imaginare de cercetat, de cucerit pentru a nu dezarma în faţa ostilităţii vremurilor şi a vitregiei sorţii, de frică în faţa măreţiei copleşitoare şi misterioase a naturii sau, pur şi simplu, din prea-plinul imaginaţiei. Făcând harta acelor tărâmuri, Umberto Eco ne invită la o călătorie prin aceste lumi, pentru a le urmări naşterea, evoluţia şi, uneori, dispariţia. Istoria tărâmurilor şi locurilor legendare este o carte fundamentală, în care se vor regăsi nu doar intelectualii îndrăgostiţi de fantezii şi studii medievale, ci şi cei dependenţi de legendele copilăriei, aventurierii care, odată porniţi în căutarea ţărilor şi paradisurilor imaginare, ştiu că nu doar destinaţia este importantă, ci şi călătoria în sine.

Al Cincilea Val de Rick Yancey

O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar Al Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul – iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic. 

Înaintea atacului, Ben Parish era un băiat obişnuit, dintr-un liceu obişnuit. Acum este soldat şi se vede obligat să aleagă între a avea încredere şi a deznădăjdui, între a se supune şi a se răzvrăti, între a-şi face datoria şi a-şi salva prietenii, între viaţă şi moarte.

Romanul lui Rick Yancey este diferit de orice carte sau film despre extratereştri la care vă puteţi gândi. Al Cincilea Val este cu mult mai înspăimântător. Poate pentru că pare atât de plauzibil. Mai aproape de noi decât am vrea să credem. Un roman fascinant, îndrăzneţ, o capodoperă a SF-ului modern.

„Fascinant şi original, Al Cincilea Val este un roman-tsunami care te prinde şi nu-ţi mai dă drumul. O poveste post-apocaliptică despre o invazie extraterestră, cu o eroină inteligentă şi vulnerabilă în mijlocul acţiunii.“

 New York Times

- See more at: http://www.editura-paladin.ro/carte/al-cincilea-val#sthash.TG6MD1FG.dpuf

versuri via facebook

Cămătar de vise

Sunt cămătar de vise – dobândă mare cer
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer...
Iubito, într-o lume ursuză-ntunecoasă –
Eu îţi vorbesc de-o alta – senină, luminoasă.

Ştiu, te îmbăt cu vise iţite dintr-un vis
Pe care, odinioară, din teamă de plictis –
L-am făurit în zile scăldate-n praf de-azur,
Pe când priveam viaţa prin diamantul pur

Al inocenţei care, treptat, m-a părăsit
Şi-n vălmăşagul vieţii, sălbatic, m-a zvârlit.
Dar mi-au rămas în suflet, pierdute-ntr-un ungher,
Crâmpeie de visare, ce n-au pierit – nu pier.

Puţine-s şi firave – de aceea greu le dau
Şi, poate, tot de-aceea, dobândă mare iau:
Surâsuri, şoapte tandre, sărut şi-mbrăţişări –
Căci sunt sătul de ură – sătul sunt de ocări.

Mi-e veacul plin de zgură şi mult prea mohorât
Şi zilele mi-s pline de searbăd şi urât...
Deci, ca să scap de silă, tristeţe şi amar -
Făcutu-m-am de vise, iubito, cămătar.

Cămătăria asta, mă face câteodat’,
Când cer dobândă mare – cel mai bogat bărbat
Deşi, dintodeauna, doar vise îţi ofer –
Plăteşti cu drag dobânda, cam mare, ce ţi-o cer.

...Sunt cămătar de vise, dobândă mare cer -
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer;
Iubito, hai, plăteşte – scadenţa a sosit –
Afară-i frig, e ceaţă şi iarna a venit...

Din volumul "IMN IUBIRII"

DRAMELE PARISULUI - Ponson du Terrail

   Pierre Alexis Ponson du Terrail s-a născut la Montmaur (08.07.1829) şi a murit la Bordeaux, (10.01.1871), la vârsta de 42 de ani. Este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori de romane foileton. În perioada 1857-1870, scrie până la 5 seriale în acelaşi timp la ziare diferite, precum: Opinion nationale, la Patrie, Le Moniteur, Le Petit Journal, etc.Cărţile sale nu au valoarea artistică a operei lui Tolstoi sau Dostoievski, dar fac parte dintre cărţile ce se citesc uşor şi cu mare plăcere şi nu pot fi lăsate din mână..

        CICLUL  DRAMELE PARISULUI [R0CAMB0LE] 
      Este un ciclu cu mai multe serii. Fiecare serie [cu excepţia primelor două] este compusă din mai multe romane, numite de autor episoade. Seriile se pot citi aproape în orice ordine. În cadrul unei serii este obligatorie citirea romanelor în ordine, deoarece acţiunea, de cele mai multe ori, "curge" dintr-un roman în altul. 
      
      

                  Structura ciclului  DRAMELE PARISULUI [R0CAMB0LE] 


          S01.  MOŞTENIREA MISTERIOASĂ 

          S02.  CLUBUL VALEŢILOR DE CUPĂ 

          S03. INTRIGILE LUI R0CAMB0LE 
     ■ 1. O fiică a Spaniei (Une fille d’Espagne) 
     ■ 2. Moartea sălbaticului (La mort de sauvage)
     ■ 3. Răzbunarea lui Baccarat (La Revanche de Baccarat)

          S04. CAVALERII NOPŢII 
     ■ 1. Manuscrisul unei măşti (Le manuscrit du domino)
     ■ 2. Ultima apariţie a lui R0camb0le (La dernière incarnation de R0camb0le)
     ■ 3. Testamentul lui Grain de Sel (Le testament de Grain de Sel)

          S05 REINVIEREA LUI R0CAMB0LE 
     ■ 1. ÎNCHISOAREA DIN TOULON (Le Bagne de Toulon) 
     ■ 2. ORFANELE (Les Orphelines) 
            I. Antoinette (Antoinette)
            II. Saint-Lazare (Saint-Lazare)
     ■ 3. MADELEINE (Madeleine) 
            I. Cârciuma blestemată (L'Auberge Maudite)
            II. Casa de nebuni (La Maison de Fous)
     ■ 4. SUBTERANA (Le Souterrain) 
            I. Ziua Judecăţii (Redemption)
            II. Răzbunarea contesei Vasilika (La Vengeance de Vasilika)

          S06 ULTIMUL CUVÂNT AL LUI R0CAMB0LE 
     ■ 1. DISTRUGĂTORII 
            a. Distrugătorii (Les Ravageurs)
            b. Sugrumătorii (Les Etrangleurs)
     ■ 2. MILIOANELE ŢIGĂNCII 
            c. Fiul lui Milady (Le fils de Milady);
            d. Milioanele ţigăncii (Les Millions de la Bohémienne).
     ■ 3. FRUMOASA GRĂDINĂREASĂ 
            e. Clubul nobililor (Le Club des crevés)
            f. Frumoasa grădinăreasă (La Belle Jardinière)
            g. Reîntoarcerea lui R0camb0le (Le Retour de R0camb0le)
     ■ 4. O DRAMĂ ÎN INDIA 
            h. Rugul văduvei (Le Bûcher de la veuve)
            i. Tezaurul Rajahului (Les trésors du Rajah)
     ■ 5. ADEVĂRUL ASUPRA LUI R0CAMB0LE
            j. Adevărul asupra lui R0camb0le (La Vérité sur R0camb0le)

          S07 MIZERIILE LONDREI 
     ■ 1. Hoaţa de copii (La Nourrisseuse d’Enfants)
     ■ 2. Copilul pierdut (L’Enfant Perdu)
     ■ 3. Moara fără apă (Le Moulin sans Eau)
     ■ 4. Newgate – cimitirul condamnaţilor la moarte (Newgate: Le Cimetière des Suppliciés)
     ■ 5. Teribila dramă din Southwark (Un Drame dans le Southwark)
     ■ 6. Infernul din Ponton Street (L’Enfer de Mistress Burtin)

          S08 RUINELE PARISULUI 
     ■ 1. Amorul zidarului (Les Amours du Limousin)
     ■ 2. Captivitatea Stăpânului (La Captivité du Maître)

          S09 FUNIA SPÂNZURATULUI 
     ■ 1. Nebunul de la Bedlam (Le Fou de Bedlam)
     ■ 2. Omul Gri (L’Homme Gris)

Gray Mountain: A Novel by John Grisham

The Great Recession of 2008 left many young professionals out of work. Promising careers were suddenly ended as banks, hedge funds, and law firms engaged in mass lay-offs and brutal belt tightening. Samantha Kofer was a third year associate at Scully & Pershing, New York City’s largest law firm. Two weeks after Lehman Brothers collapsed, she lost her job, her security, and her future. A week later she was working as an unpaid intern in a legal aid clinic deep in small town Appalachia. There, for the first time in her career, she was confronted with real clients with real problems. She also stumbled across secrets that should have remained buried deep in the mountains forever.
In stores October 21

Charles Darwin si Originea Speciilor

1250 de exemplare. Atat a numarat tirajul primei editii al celebrei lucrari „Originea speciilor” la timida lansare din 22 noiembrie 1859. 1250 de exemplare care aveau, insa, sa schimbe radical conceptia asupra vietii si a inceputurilor acesteia pe Pamant.

Desi publica mai multe lucrari bazate pe observatiile facute in timpul calatoriei pe nava Beagle, munca la cea mai cunoscuta lucrare a sa avea sa se intinda pe aproape doua decenii. Constient de reactiile pe care urma sa le nasca Originea speciilor, Darwin ezita sa pomeneasca de evolutia umana. Realitatea este ca nicaieri in monumentala sa creatie nu exista vreun capitol dedicat originilor speciei umane. 

Exceptie face doar urmatorul pasaj: „Lumina va cadea si asupra inceputului omului a istoriei sale”.

Cu toate acestea, criticile la care este supus din partea teologilor si a adeptilor creationismului (critici care nu au disparut nici astazi) sunt extrem de violente. 

Apropiatul lui Darwin ,Joseph Hooker  a admis ca si autorul lucrarii considera ca in evolutia speciillor exista mutatii

William Herschel,cel  care a introdus amprentarea, a numit-o " talmeș-balmes"

Marx și Engels, fondatorii comunismului, au spus  ca o considera o "satiră amară" despre  om. 

 Adam Sedgwick, profesorul  de geologie a lui Darwin ,ii scria acestuia "Am citit cartea cu mai mult durere decat placere ... ați părăsit adevărata cale a obiectivitatii"

Articolele denigratoare, predicile care il acuzau si caricaturile care il infatiseaza in chip de maimuta sau de monstru alcatuit din zeci de parti animale impanzesc presa vremii. In fond, ne aflam in plina era victoriana, o era care in ciuda efervescentei stiintelor de orice fel ramanea una eminamente religioasa. Si totusi, in ciuda numarului mare de opozanti si a tirajului infim al Originii speciilor, lucrarea naturalistului britanic se dovedeste un succes major. In numai doua decenii, lumea stiintifica adopta teoria Selectiei Naturale a lui Darwin, iar evolutia incepea sa fie predata in primele academii europene.Lovitura pe care Charles Robert Darwin o dadea vechilor credinte religioase era evidenta. Omul, impreuna cu toate formele de viata de pe Pamant, nu mai era rodul direct al unei interventii Divine. Naturalistul enunta pentru prima data o ipoteza in care atat flora cat si fauna erau rezultatul unui indelungat proces evolutiv, in care urmasii mai bine adaptati ai unei specii supravietuiau in detrimentul celor mai slabi. La randul lor, acestia dadeau nastere altor specii mai evoluate, intr-un proces continuu, totul facand trimitere la un stramos comun care ar fi existat in urma cu sute de milioane de ani. Darwinismul devenea un curent care redefinea intreaga lume a stiintelor naturale. Chiar daca numele ii era asociat cu blasfemia (in fond, Darwin negase Creatia) savantul britanic isi continua munca asidua de cercetare pentru inca doua decenii. Vaste studii de botanica, geologie sau evolutie a psihologiei umane sunt doar cateva dintre temele predilecte ale cercetarilor din ultimii ani de viata ai omului de stiinta. Charles Robert Darwin se stingea din viata la 19 aprilie 1882 lasand umanitatii o mostenire fabuloasa. Inmormantat in Catedrala Westminster, acesta era asezat langa cel care ii fusese model pe tot parcursul vietii, nimeni altul decat ilustrul fizician Isaac Newton.

Joan D. Vinge - Cei 47 de ronini

Povestea celor patruzeci și șapte de ronini (sau incidentul Genroku Akō, presupus a se fi petrecut la începutul secolului al XVIII-lea) este, în fapt, unul din cele mai celebre cazuri de manifestare a codului Bushido. Pentru o reîmprospătare a principiilor acestuia, vă invităm să le parcurgeţi din nou chiar acum: GI (justiţie), YU (tărie şi curaj), JIN (compasiune), REI (curtoazie şi respect), MAKOTO (onestitate), MEIYO (onoare) şi CHUGI (loialitate).

La aceste 7 puncte cardinale ale spiritului a făcut apel, prin urmare, grupul de samurai rămas fără stăpân (fiecare dintre ei devenind, în acest fel, ronini), în momentul în care daimyo-ul lor (un fel de baron feudal) a fost nevoit să comită seppuku pentru atacarea unui oficial judecătoresc. Lucru posibil chiar şi în România de astăzi, altminteri, doar că la noi probabil că ar avea manifestarea Răscoalei de la 1907. În fine, lăsând gluma la o parte şi revenind la povestea (reală) a acestor ronini, din acest moment ea alunecă pe o pantă cu ingrediente specifice culturii nipone: personajele dau dovadă de celebra meticulozitate aproape inumană, cunoscută europenilor cam din toate produsele culturale ce ne parvin din acea zonă a lumii, plănuind şi realizând uciderea lui Kyro Yoshinaka, cel care le deznorase stăpânul, în răstimp de un an.

Iar aceasta nu este, evident, decât premisa. Pentru că de abia de aici începând, de la aceste date preliminare, scriitoarea Joan D. Vinge reuşeşte să producă un fenomen de masă alăturând două elemente care probabil că abia aşteptau ca cineva să le amestece, producând efectul unui salt cuantic:istoria japoneză şi genul fantasy. Sau, şi mai concret spus, imaginaţi-vă că fiinţele supranaturale din Game of Thrones întâlnesc universul sobru al lui Kurosawa. Există ceva mai sexy decât atât? Dacă răspunsul este da, atunci probabil că trebuie căutat destul de mult. Dar până îl veţi găsi, vă lăsăm în compania unui nou bestseller internaţional, care a confirmat, aşa cum era de aşteptat, şi la Salonul de carte Bookfest 2014. Vă asigurăm că merită!

Versuri via facebook 2

Ar trebui să vă cuprindă teama

Ar trebui să vă cuprindă teama
Burtoşi cu cefe groase, parveniţi,
Nu mai e mult, poporu-şi va da seama
De unde p......  mamii voastre proveniţi.

Aţi terfelit o-ntreagă naţiune,
Orgoliul unui întreg popor
S-a prăpădit, de nu ne mai rămâne
Decât să punem iar mâna pe topor.

Aţi cumpărat şi aţi vândut de toate,
Până şi sufletul ni l-aţi vândut pe bani,
E timpul să strigăm: nu se mai poate,
Noi nu suntem o ţară de ţigani!

V-aţi bătut joc de lege şi de datini,
De şcoli s-a ales praful, vai de noi!
Popor român, periculos te clatini,
Declară acestor parveniţi război!

Nu mai avem nici fabrici, nici uzine,
De cât ne-aţi mai privatizat minţind,
A voastre buzunare gem de pline,
Românii gem de foame, suferind.

Pământurile toate-s de ocară,
Acum vreţi să le vindeţi la străini,
S-ajungem naţiune fără ţară?
Blestem pe capul vostru de haini!

Ascultaţi voi, vă spun pe româneşte:
Ar trebui să vă cuprindă teama!
Nu mai e mult, poporul se trezeşte,
Voi l-aţi belit, el vă va face seama.

Viorel Boldis 

Sirul de platani de John Grisham

In Sirul de Platani, John Grisham se intoarce in celebrul tribunal din Clanton, pentru a urmari itele incurcate ale unui nou proces controversat in care este implicat Jake Brigance - un proces ce va aduce la suprafata vechi tensiuni rasiale, silindu-i pe locuitorii comitatului Ford sa isi confrunte istoria tulbure. Seth Hubbard este un om instarit, rapus incet-incet de cancer pulmonar. Nu are incredere in nimeni. Inainte sa se spanzure de un platan, Hubbard lasa un testament nou, scris de mana. Acest document ii va atrage pe copiii sai, pe menajera de culoare si pe Jake in valtoarea unui conflict la fel de dramatic ca procesul care a facut din Brigance unul dintre cei mai celebri cetateni ai comitatului cu doar trei ani in urma. Acest testament nu lamureste deloc lucrurile, dimpotriva, ridica si mai multe intrebari. De ce i-ar lasa Hubbard aproape intreaga sa avere menajerei? Oare chimioterapia si sedativele i-au afectat capacitatea de judecata? Si de ce este totul legat de o portiune de teren cunoscuta sub numele de Sirul de Platani?

Dan Brown si acuzatiile de plagiat

Dan Brown autorul romanului Codul lui Da Vinci a fost implicat in sapte presupuse acte de plagiat ,patru dintre aceste presupuse acte de plagiat  ducand la procese
In procesele cu Lewis Perdue ,Michael Baigent si Richard Leigh acesta este acuzat ca sa inspirat din cartile The Da Vinci Legacy si Daughter of God si studiul cercetare The Holy Blood and the Holy Grail
Michael Baigent si Richard Leigh sustineau ca bucati mari din cercetarea lor au fost folosite inclusiv unele ipotezele lansate ; Da Vinci ar fi facut parte dintr-o societate secreta si era " Mare Maestru "; cazurile totusi au fost respinse
Scriitorul Jack Dunn l-a dat si el in judecata pe Dan Brown pentru insusirea materialui aparut in cartea  "The Vatican Boys"  in romanele Codul lui Da Vinci si Ingeri si demoni .  In ciuda multor similitudini , ambele cazuri au fost respinse .
Scriitorii William Henry și Mark Gray au  pretins si ei ca Dan Brown sa folosit de articolele lor in romanul Simbolul pierdut 
Scriitorul David Morrell (cunoscut pentru romanul First Blood ecranizat cu S. Stallone  in rolul lui Rambo) la acuzat pe Dan Brown de asemanari stranii intre romanele  The Covenant of the Flame si Codul lui Da Vinci si Fraternity of the Stone si Ingeri si demoni . Morell a ales sa nu il dea in judecata insa.
In anul 2012 Jack Dunn sa adresat Curti Supreme a U.S: afirmand ca desi anterior  judecatorilor le-a fost demonstrat ca exista similitudini substantiale cazul sau a fost respins de doua ori in 2006 si 2010 .Astfel el sustine ca i-au fost incalcate drepturile civile si nu i se acorda dreptul la un proces cu jurati,totul reducandu-se la decizia unui singur om .Pretentile sale financiare  erau de 1 miliard $.

Dan Brown nu a fost condamnat  pentru plagiat.
Firmele de avocatura la care a apelat acesta sa il apere au fost
Goldman Sachs
Simon & Schuster