2015-04-12
2015-04-01
Piramida - Tom Martin
Nisipul timpului se apropie de sfârşit... O cursă împotriva timpului şi sfârşitului lumii. Un eminent profesor de la Oxford este găsit mort în munţii din Peru, foarte aproape de Machu Picchu, cu toate acestea, autorităţile declară moartea lui o sinucidere. Tânăra Catherine Donovan refuză să creadă verdictul dat, mai ales după ce primeşte un mesaj cifrat, trimis chiar înainte de moatea expertului împreună cu mai multe hărţi antice de o valoare inestimabilă, căci una dintre ele pare a fi copia celebrei Piri Reis, care cartografiază coasta de est a Americii de Sud, coasta de vest a Africii şi coasta de nord a Antarcticii - pe vremea când era un paradis tropical, înainte de a fi acoperită de gheaţă. Împreună cu James Rutherford pornesc într-o călătorie ce-i poartă din turnul din Oxford până la minunile antice din Peru şi Egipt. Cu o organizaţie din umbră pe urmele lor, Catherine şi James trebuie să dezlege misterul hărţilor şi prezicerile mayaşilor.
De neinvins Laura Hillenbrand
In copilarie, Louis Zamperini a fost un delincvent incorigibil. In adolescenta, el si-a orientat spiritul rebel spre atletism, descoperindu-si un talent uimitor, care l-a dus la Jocurile Olimpice de la Berlin. Dupa inceperea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, sportivul a devenit aviator. In luna mai a anului 1943, bombardierul sau s-a prabusit in Oceanul Pacific si Zamperini a supravietuit pe o barca de salvare vreme de 47 de zile. A urmat experienta de cosmar a lagarelor japoneze pentru prizonieri de razboi. La limita rezistentei, Zamperini a raspuns disperarii cu ingeniozitate, suferintelor cu speranta, brutalitatilor cu revolta. Soarta lui, triumfatoare si tragica deopotriva, avea sa atarne de firul tot mai subtire al vointei sale.
De neinvins este o marturie de neuitat a rezistentei mintii, corpului si spiritului uman, adusa stralucitor la viata de Laura Hillenbrand.
Îngerul întunericului SIDNEY SHELDON
Detectivul Danny McGuire îl găsește pe Andrew Jakes ucis cu brutalitate și legat de trupul soției sale, frumoasa Angela Jakes, care abia a supraviețuit atacului. Vrăjit de ochii ei adânci, Danny jură să-l găsească și să-l pedepsească pe vinovat. Este primul său caz de o asemenea anvergură, iar sângeroasa crimă ajunge să-i bântuie viața. Cine este autorul? Și de ce a lăsat-o în viață pe tânăra soție a lui Jakes, ale cărei chip și inocență i-au rămas întipărite în suflet?
Interesul lui McGuire devine o obsesie care se întinde pe zece ani și pentru care ajunge să plătească cu slujba. În cele din urmă, reușește să treacă peste eșecul acestei crime nerezolvate doar mutându-se în Franța. Însă când Matt Daley, fiul înstrăinat al lui Andrew Jakes, îl caută și-i spune că are dovezi noi și șocante despre caz, bărbatul devenit director în Interpol decide să pornească iarăși la vânătoare, pentru a răzbuna doi ochi de înger.
Plin de strălucire, fascinant și cu întorsături spectaculoase de situație care conduc spre un final șocant, romanul Îngerul întunericului este un clasic Sidney Sheldon, bazat pe notițele autorului.
Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion
Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează iubitul, părinţii, prietenii... tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele. Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.
„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim.
Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit."
Chris Simion s-a născut pe 20 august 1977, în Bucureşti. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" – Bucureşti, secţia teatrologie, în 2000 şi secţia regie teatru în 2005.
Prima carte, Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră". La 17 ani i se publică Dogmatica fericirii, iar în prefaţa cărţii actorul Florian Pittiş scrie: „Citindu-ţi cartea am tras şi eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte! Chris Simion... nu eşti cumva o reîncarnare a mea?" Alte titluri publicate: Disperarea de a fi (1996); De ce nu suntem ceea ce putem fi? (1997); Spovedania unui condamnat (1998/2000); În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine(2002), Ce ne spunem când nu ne vorbim (Editura Trei, 2010).
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În teatru Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Spectacolele ei reprezintă provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatorii care îi prizează poveştile. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru, producţii realizate atât în teatrul instituţionalizat, cât şi în teatrul independent. A lucrat cu cei mai importanţi actori ai scenei româneşti de teatru, precum şi cu actori tineri, debutanţi. Dintre spectacolele ei, amintim: Copilul divin după Pascal Bruckner (1999), Scaunele după Eugene Ionesco (2004), Dragostea durează 3 ani după Frédéric Beigbeder (2006), Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? după Horace McCoy (2007), Omul pescăruş după Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach (2009), 7 blesteme (2010), Maitreyi după Mircea Eliade (2011), Oscar şi Tanti Roz după Eric Emmanuel Schmitt (2010), Hoţii de frumuseţe după Pascal Bruckner (2013), Mecanica inimii după Mathias Malzieu (2013), Hell după Lolita Pille (2014), Studii despre iubire după Ortega y Gasset (2014).
De 15 ani conduce Compania de Teatru D’AYA, un proiect privat, inovator, pornit la iniţiativa scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior Preşedintele Onorific al companiei.
În 2006 iniţiază proiectul Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare".
Printre premiile obţinute amintim: 1995 – bursă de studii în literatura sanscrită, New Delhi – Sanskriti Kendra. 2000 – Spectacolul „Călător în noapte" premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo. 2002 – „Premiul debut în proză" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol" pentru „Scaunele" acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India în opt oraşe. 2006 – „Premiul de Excelenţă" în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell.
„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim.
Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit."
Chris Simion s-a născut pe 20 august 1977, în Bucureşti. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" – Bucureşti, secţia teatrologie, în 2000 şi secţia regie teatru în 2005.
Prima carte, Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră". La 17 ani i se publică Dogmatica fericirii, iar în prefaţa cărţii actorul Florian Pittiş scrie: „Citindu-ţi cartea am tras şi eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte! Chris Simion... nu eşti cumva o reîncarnare a mea?" Alte titluri publicate: Disperarea de a fi (1996); De ce nu suntem ceea ce putem fi? (1997); Spovedania unui condamnat (1998/2000); În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine(2002), Ce ne spunem când nu ne vorbim (Editura Trei, 2010).
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În teatru Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Spectacolele ei reprezintă provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatorii care îi prizează poveştile. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru, producţii realizate atât în teatrul instituţionalizat, cât şi în teatrul independent. A lucrat cu cei mai importanţi actori ai scenei româneşti de teatru, precum şi cu actori tineri, debutanţi. Dintre spectacolele ei, amintim: Copilul divin după Pascal Bruckner (1999), Scaunele după Eugene Ionesco (2004), Dragostea durează 3 ani după Frédéric Beigbeder (2006), Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? după Horace McCoy (2007), Omul pescăruş după Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach (2009), 7 blesteme (2010), Maitreyi după Mircea Eliade (2011), Oscar şi Tanti Roz după Eric Emmanuel Schmitt (2010), Hoţii de frumuseţe după Pascal Bruckner (2013), Mecanica inimii după Mathias Malzieu (2013), Hell după Lolita Pille (2014), Studii despre iubire după Ortega y Gasset (2014).
De 15 ani conduce Compania de Teatru D’AYA, un proiect privat, inovator, pornit la iniţiativa scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior Preşedintele Onorific al companiei.
În 2006 iniţiază proiectul Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare".
Printre premiile obţinute amintim: 1995 – bursă de studii în literatura sanscrită, New Delhi – Sanskriti Kendra. 2000 – Spectacolul „Călător în noapte" premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo. 2002 – „Premiul debut în proză" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol" pentru „Scaunele" acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India în opt oraşe. 2006 – „Premiul de Excelenţă" în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell.
Suge-o, Ramona! - Andrei Ciobanu
Peste 1.000.000 de cititori online
Capitole inedite faţă de versiunea online!
Nu ştiu dacă ai urât vreodată atât de mult pe cineva, încât să simţi că nu poţi respira fără acea persoană. Paradoxal!
Cu toţii ne amintim de prima iubire adolescentină, care vine la pachet cu suferinţă, trădare, fluturi în stomac, scenarii fanteziste. La prima iubire lumea se prăbuşeşte şi renaşte la fiecare atingere, la fiecare dialog, în fiecare zi. Prins între pasiunea pentru Ramona şi dorinţa de a se răzbuna pentru indiferenţa ei, Andrei trăieşte câteva aventuri extrem de incitante şi se transformă din timidul îndrăgostit într-un Casanova modern.
Suge-o, Ramona! este povestea unei deveniri, o confesiune onestă despre maturizare sexuală şi morală, despre trecerea de la adolescenţă la maturitate. Hilare sau triste, emoţionante sau cinice, aventurile lui Andrei sunt cele ale adolescentului obişnuit, care caută, încearcă, eşuează sau învinge, totul pentru a o impresiona pe fata visurilor sale.
„Cred că cea mai corectă explicaţie a apariţiei acestei cărţi este că pur şi simplu s-a întâmplat. Eu cred că lucrurile mişto au loc atunci când nu le plănuieşti şi le laşi să se întâmple". – Andrei Ciobanu
Andrei povesteşte, cititorii răspund:
„Ţi-am citit cartea, Andrei şi vreau să-ţi spun că de azi nu mai ai voie să ieşi afară" – Alfred, aka Mama lui Andrei
„Wow, ce de litere aici!"- O asistenta tv al carei nume nu avem voie sa-l dam
„Nu pot să cred că ai publicat asta! Clar, te dau în judecată!!!!!" – Ramona
„Like"- Facebook
„Tulaaaaai! Holy Shit Dude! :)))) Penală de epică!! Leşinez în puii morţilor mei :)))"- Nutella Zombye
Andrei Ciobanu: Născut, nu făcut, la 1 iulie 1989, în Suceava. A fost, pe rând, explorator al adâncurilor (a căzut într-un canal când era mic), teoretician al platonismului (a iubit de la distanţă o colegă de gimnaziu), atlet al amorului adolescentin, student la Cluj şi stand-up comedian în Bucureşti.
Acum se aude la matinalul Kiss FM şi se citeşte online şi offline oriunde şi oricând.
Capitole inedite faţă de versiunea online!
Nu ştiu dacă ai urât vreodată atât de mult pe cineva, încât să simţi că nu poţi respira fără acea persoană. Paradoxal!
Cu toţii ne amintim de prima iubire adolescentină, care vine la pachet cu suferinţă, trădare, fluturi în stomac, scenarii fanteziste. La prima iubire lumea se prăbuşeşte şi renaşte la fiecare atingere, la fiecare dialog, în fiecare zi. Prins între pasiunea pentru Ramona şi dorinţa de a se răzbuna pentru indiferenţa ei, Andrei trăieşte câteva aventuri extrem de incitante şi se transformă din timidul îndrăgostit într-un Casanova modern.
Suge-o, Ramona! este povestea unei deveniri, o confesiune onestă despre maturizare sexuală şi morală, despre trecerea de la adolescenţă la maturitate. Hilare sau triste, emoţionante sau cinice, aventurile lui Andrei sunt cele ale adolescentului obişnuit, care caută, încearcă, eşuează sau învinge, totul pentru a o impresiona pe fata visurilor sale.
„Cred că cea mai corectă explicaţie a apariţiei acestei cărţi este că pur şi simplu s-a întâmplat. Eu cred că lucrurile mişto au loc atunci când nu le plănuieşti şi le laşi să se întâmple". – Andrei Ciobanu
Andrei povesteşte, cititorii răspund:
„Ţi-am citit cartea, Andrei şi vreau să-ţi spun că de azi nu mai ai voie să ieşi afară" – Alfred, aka Mama lui Andrei
„Wow, ce de litere aici!"- O asistenta tv al carei nume nu avem voie sa-l dam
„Nu pot să cred că ai publicat asta! Clar, te dau în judecată!!!!!" – Ramona
„Like"- Facebook
„Tulaaaaai! Holy Shit Dude! :)))) Penală de epică!! Leşinez în puii morţilor mei :)))"- Nutella Zombye
Andrei Ciobanu: Născut, nu făcut, la 1 iulie 1989, în Suceava. A fost, pe rând, explorator al adâncurilor (a căzut într-un canal când era mic), teoretician al platonismului (a iubit de la distanţă o colegă de gimnaziu), atlet al amorului adolescentin, student la Cluj şi stand-up comedian în Bucureşti.
Acum se aude la matinalul Kiss FM şi se citeşte online şi offline oriunde şi oricând.